Lucrarea lunii la Muzeul Judeţean de Artă «Centrul Artistic» Baia Mare. Gheza Vida, Miner în ocnă

Născut în Baia Mare, la 28 februarie 1913, într-o familie de mineri, Gheza Vida îşi manifestă încă din copilărie marele său talent, la vârsta de numai zece ani, cioplind deja cu briceagul câteva lucrări inspirate de obiceiurile ţăranilor maramureşeni.

Între 1931 – 1935 activează în Baia Mare în cadrul unui grup de tineri îndrumaţi de pictorul Ziffer Sándor, ca mai apoi, între 1942 – 1945 să-şi continue pregătirea la secţia de sculptură a Şcolii Superioare de Arte Frumoase din Budapesta.

Debutul său se consemnează în 1937, tot în Baia Mare, în cadrul unei expoziţii organizate de Societatea Artiştilor Plastici, unde continuă să expună frecvent, iar în 1948 este prezent la expoziţia Anuală de Stat din Bucureşti.

După 1953 expune frecvent la expoziţiile naţionale şi cunoaşte consacrarea internaţională, fiind prezent în 1958 şi 1976 la Bienala de la Veneţia şi în 1961 la Expoziţia Internaţională de Sculptură de la Muzeul Rodin. 

Are numeroase expoziţii personale şi participă la expoziţii de grup, organizate în ţară şi străinătate. Este de asemenea demn de amintit faptul că între 1950 – 1968 a fost preşedintele Filialei Baia Mare a Uniunii Artiştilor Plastici, iar în 1974 este ales membru corespondent al Academiei Române.

Vocaţia sa de monumentalist s-a materializat în câteva lucrări de referinţă pentru arta de for public din România: Monumentul Ostaşului Român de la Carei, Monumentul ţăranilor martiri de la Moisei şi Sfatul bătrânilor, transpus în piatră la Baia Mare.

Muzeul nostru a ales să prezinte ca lucrare a lunii martie sculptura Miner în ocnă, care este o compoziţie ronde-bosse, realizată în lemn de dalta maestrului Gheza Vida, în anul 1943.

Lucrarea prezintă imaginea unui singur personaj, un miner ipostaziat ghemuit, şezând pe un genunchi, sprijinit cu mâna dreaptă pe lampa minerească, iar cu mâna stângă ţinându-şi celălalt picior de genunchi, cu capul întors într-o parte, având pe chip întipărită expresia concentrată a căutătorului de filon, întregul trup fiindu-i strâns monolitic într-o postură caracteristică activităţii mineritului, ce se particularizează în momentul scrutării spaţiului întunecos şi îngust dimprejur – specific galeriei miniere, în vederea găsirii şi apoi a scoaterii la suprafaţă a zăcămintelor ce stau ascunse în adâncurile subpământene.

Deşi lucrarea este de dimensiuni ce ţin de plastica mică, având o înălţime de 40 cm, artistul nu renunţă la maniera-i atât de personală de a trata sculptural lemnul prin incizii plastice, ca rezultat al păstrării amprentelor dăltuirilor ce îmbracă forma în vibraţii deosebit de plastice şi determină lucrarea să fie expresivă şi vivantă.

Din punct de vedere compoziţional, sculptorul alege să reprezinte motivul antropomorf înscris în clasica formă a oului arhetipal, încărcând întregul de semnificaţii ce fac trimitere la regenerarea şi permanenţa vieţii, la pântecul matern şi la divinităţile htoniene.

Mai mult, acest volum ovoidal este spart de concavitatea ce se remarcă la vederea din faţă a lucrării, prin care artistul trimite ochiul privitorului spre interior, îmbiind la o radiografiere a interiorităţii fiinţei umane şi în acelaşi timp evocând metaforic, intrarea în acel spaţiu tainic, întunecat, plin de mister şi de pericole, dar şi depozitar al substanţelor minerale atât de necesare vieţii de deasupra – galeria de mină.

Dr. Ioan Angel Negrean