Lucrarea lunii la Muzeul Judeţean de Artă «Centrul Artistic» Baia Mare: Atelierul artistului

Lucrarea lui Nagy Oszkár (1893-1965), Atelierul artistului, este una din lucrările achiziţionate de curând de către Muzeul Judeţean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare».

Pictorul s-a născut la Pecica, în judeţul Arad. Din 1912 s-a mutat în Baia Mare, unde a locuit şi a activat în cea mai mare parte până la moarte. Între 1913 şi 1915 a studiat la Academia de Arte Plastice din Budapesta. În 1920 se întoarce pentru scurt timp la Baia Mare. În acelaşi an face o călătorie de studii în Italia. Din 1922 şi-a petrecut cea mai mare parte a timpului la Baia Sprie, fiind influenţat de stilul lui Aurel Popp. În 1925 a lucrat împreună cu Aba-Novák Vilmos, Patkó Károly şi Emil Kelemen. A avut numeroase expoziţii la Baia Mare, Cluj şi Oradea.

Lucrarea Atelierul artistului este una din lucrările achiziţionate de curând de către Muzeul Judeţean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare». De mici dimensiuni, lucrarea de faţă este relevantă pentru ceea ce înseamnă stilul personal al lui Nagy Oszkár şi constituie un fel de ars poetica. Ea ne înfăţişează un interior sărăcăcios de atelier, într-un moment în care lucrul la şevalet este întrerupt pentru a oferi prilejul unei contemplări asupra actului de creaţie.

Dinspre pânza abandonată în stânga tabloului, pictorul ne conduce privirea, prin plasarea diagonalelor perspectivice înspre geamul ce dă spre exteriorul încăperii, care ne dezvăluie clădirile acoperite de zăpadă – sursa de inspiraţie a pictorului. Tabloul este un spaţiu abstract. Tabloul din tablou ne prezintă importante sugestii autoreferenţiale asupra creaţiei pictorului. Desigur, sursa de inspiraţie a lui Nagy Oszkár nu putea fi alta decât cea dominantă în creaţia sa: peisajul citadin. Întrerupt din lucrul la peisaj, pictorul surprinde atmosfera interiorului de atelier.

Între stânga şi dreapta, dialogul petelor de alb face legătura care completează traseul liniilor de forţă: structura şevaletului şi tablou, laviţă, linia ascendentă de lângă geam şi geam. O recuzită aparent dezordonată sugerează efervescenţa lucrului la şevalet, abandonul căruia pictorul se supune în timpul creaţiei. O reţea de diagonale cu care pictorul îşi începe discursul în partea stângă, sfârşeşte în partea dreaptă, sus, prin rectangularitatea statică a cadrului geamului care lenticulează peisajul. Nestatornicia din interior, asupra căreia pictorul îşi întipăreşte mobilitatea spiritului său creator este contrazisă de cadrul statornic în care natura este plasată.

Griurile colorate din interiorul încăperii, subliniate de liniile brunurilor închise sunt animate de accentele de oranj şi vermilion. Domină subtilele raporturi valorice şi cromatice care stăpânesc interiorul atelierului. O sobrietate care induce misterul ce domină interiorul, la fel cum arta întreagă nu s-ar justifica fără mister. Doar peisajul exterior luminează, ca un adevăr brut, dar relevator. Un echilibru controlat între suprafeţe potenţează compoziţia. În spaţiul artificial pătrunde, dintr-o nevoie firească, peisajul băimărean, cu case, care se întrezăreşte pe geam. Pictorul este prezent, în aparenţă, doar prin obiectele sale şi prin spaţiul în care ne face martori ai propriilor sale trăiri. Puterea de sugestie a culorii face din spaţiul închis un vehicul al stării emoţionale a pictorului.

Peisagist, în marea majoritate a operei sale, Nagy Oszkár se dovedeşte aici un maestru al picturii de interior, la fel ca David Iandi, Traian Bilţiu Dăncuş, Şandor Ziffer sau Balint Rezsö. Pluralitatea tematică este, de fapt, una din caracteristicile principale ale picturii de la Baia Mare.

Consultant artistic dr.Dorel Topan