Lucrarea lunii la Muzeul Judeţean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare»

Onisim Colta s-a născut în 10 iunie 1952, în Baia Sprie, Maramureş. A fost absolvent al Liceului de Artă din Baia Mare. A absolvit Academia de Arte Vizuale „Ion Andreescu” din Cluj-Napoca, secţia pictură, în 1976, la clasa profesorului Paul Sima. Din 1976 lucrează ca scenograf la Teatrul de Stat din Arad, montând până în prezent peste 70 de spectacole.

În 2006 a obţinut titlul de Doctor în Arte Vizuale la Universitatea de Arte şi Design, Cluj- Napoca. Este membru al U.A.P. din 1980 şi membru A.I.A.P. Din 1995 este Conf. univ. la Facultatea de Arte Vizuale Oradea.

În perioada 1998-2005, preşedintele Filialei Arad a UAP, 1994-1998 vicepreşedinte al Filialei Arad a UAP din 1998. Este redactor artistic la Revista „ARCA” din 2000.

Numeroasele sale participări la expoziţii naţionale şi internaţionale, originalitatea şi consistenţa valorică a creaţiei sale i-au adus numeroase premii.

A expus la Baia Mare cu diverse ocazii, la Muzeul de Artă «Centrul Artistic Baia Mare» a prezentat o amplă expoziţie personală „Tâlcurile tăcerii” în 2005.

Creaţia sa, influenţată în mod evident de meseria de scenograf, se distinge prin originalitatea limbajului plastic. Ingeniozitatea şi plasticitatea obiectelor precum şi obiectualitatea picturii sale sunt corelate cu mesajul în mod accesibil publicului. O puternică amprentă personală leagă întreaga sa creaţie, fie că ne referim la pictură, la grafică sau la obiect.

Formele motivelor plastice din pictura lui Onisim Colta: cuptorul, piramida, turnul, cupola etc. ne trimit spre arhetipurile ancestrale. Alegerea şi tratarea lor dezvăluie preocuparea sa pentru sacru.

În cazul Turnului, forma ascesională, singulară şi puternic prezentă în economia suprafeţei plastice, subliniată de conturul ferm şi evidenţiată de contrastul valoric cu valenţe simbolice (închis-deschis; lumină-întuneric) ne trimite înspre înaltul sacral. Semnele sale grafice ascund tâlcuri ale textelor sacre, dezvăluind prin alăturări rafinate structuri ale unor semne ce aparţin misterelor  unei arheologii produse în conştientul artistului, în relaţia sa intimă cu divinul.

Turnul brăzdat de linii, care se aşează pe suprafaţa sa, se aseamănă cu forma stelelor din străvechea Mesopotamie, transformând planietatea plastică de pe forma ascensională într-o suprafaţă facturată cu mici adâncituri de o tactilitate rafinată. Forme geometrice precise sunt iscusit şi discret ascunse pe suprafaţa turnului. Suntem invitaţi să descoperim arcul de boltă şi unghiul ascensional. Compuse, alcătuiesc ochiul magic. În partea superioară, turnul se topeşte în albul care poate fi interpretat ca şi o revelaţie a cunoaşterii, a iluminării.

Expresivitatea funcţională a obiectului descris decurge din combinarea simplităţii formei majore a turnului îmbinată cu complexitatea descriptivă şi minuţiozitatea stăruitoare a unui artisan care transformă de fapt imaginarul, simbolul în material. O simbolistică universală a cărei proces de înţelegere ne este livrat ca pe o iniţiere. Înţelesurile  tainice se ascund în liniile sale care evocă scrieri despre învăţăminte asupra unor adevăruri şi sesuri transcedentale timpului.

Repertoriul său de forme este mai totdeauna, ca şi în cazul de faţă, unul econom: simplitatea seduce prin sinceritate. La Onisim Colta, genurile artistice se subordonează mesajului, de multe ori obiectul face casă bună cu sculptura, dar şi cu intervenţia de culoare împrumutată din pictură sau grafică. În cazul Turnului, lucrarea se poziţionează la graniţa dintre pictură şi grafică, mijloacele sale cromatice fiind restrânse, iar semnele sale plastice fiind împrumutate mai degrabă din grafică.

A privi o lucrare a lui Onisim Colta înseamnă a avea o experienţă contemplativă. Este o formă de a ne pune în faţa trăirii misterului esenţelor fundamentale ale lumii, fără a insista ostentativ în pledoaria sa şi trimiţându-ne spre absolut fără a se pretinde cunoscător acestuia. Stăruinţa sa minuţioasă şi laborioasă face din actul său de înfăptuire a creaţiei o formă de rugăciune.

Universalitatea temei sacrului, dar şi originalitatea expresiei sale îl plasează pe Onisim Colta în afara  influenţelor modei postmodernismului. În acelaşi timp, artistul este ferit de orice radicalism revendicativ prin atitudinea sa plastică elaborată şi prin viziunea sa care impune respect pentru valorile universale larg acceptate.