Lucrarea lunii la Muzeul Judeţean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare»

Pictor, grafician şi istoric de artă, Aleksandr Nilovich Tikhomirov s-a născut la Riga (capitala Letoniei) în 1889 şi a murit la Moscova la o dată necunoscută. A studiat la Şcoala de Artă din Riga şi apoi la München în cadrul Şcolii Hollósy. O bună parte a vieţii a petrecut-o la Tomsk, unde s-a manifestat activ în favoarea creării Departamentului de Artă din cadrul Muzeului Regional din Tomsk.

În anul 1924 s-a mutat la Moscova, unde a devenit membru al filialei moscovite a Asociaţiei Artiştilor Plastici. În această perioadă s-a implicat în activitatea de editare a cărţilor pentru copii şi tineret. La sfârşitul anilor 1940, Tikhomirov devine membru al Institutului de Cercetări în domeniul Teoriei şi Istoriei Artelor Plastice al Academiei de Artă al URSS. În această calitate a scris cărţi şi articole despre arta vest-europeană.

Tabloul Peisaj la Teceu este realizat în anul 1911 de Aleksandr N. Tikhomirov, în tehnica ulei pe pânză, cu dimensiunile 49x52,5 cm, în perioada când tânărul pictor se afla sub directa îndrumare a maestrului său Simon Hollósy care, în acea perioadă, părăsise deja Baia Mare şi era stabilit lângă Sighet, la Teceu. Lucrarea, considerată o raritate pe piaţa liberă de artă,  este o achiziţie relativ recentă a muzeului nostru (2015) şi deja şi-a găsit un binemeritat loc în expoziţia permanentă, în segmentul care ilustrează producţia artistică a Şcolii Hollósy din primul deceniu al Secolului XX unde, alături de câteva lucrări semnate de fondatorul Centrului Artistic Baia Mare, se regăsesc lucrări importante ale discipolilor lui.

Imaginea plastică prezintă un peisaj rural în care se evidenţiază: în partea stângă un gard înalt, direcţionat spre centrul imaginii, apoi o vegetaţie bogată situată în spate, crescută în înălţime peste limita acelui gard. Din mijlocul acesteia creşte şi se profilează trunchiul unui copac a cărui coroană trece în partea superioară a tabloului şi iese din cadru. În partea dreaptă, pe mediana orizontală a spaţiului plastic, sunt redate câteva clădiri cu specificul rural al zonei, iar în partea de jos este situat drumul care duce spre grupul de case.

Toate aceste elemente constitutive ale spaţiului plastic nu sunt cuprinse în întregime de imaginea picturii şi părăsesc cadrul tabloului pe toate cele patru laturi conferind, din perspectiva organizării spaţiului compoziţional, un caracter deschis compoziţiei. Liniile principale care se constituie în osatura structurii compoziţionale a tabloului sunt: orizontala părţii superioare a gardului din partea stângă, verticala „desenată” de trunchiul copacului situat în partea superioară a picturii şi orizontala din partea dreaptă a tabloului, generată de corpul clădirilor situate aici. Toate acestea determină şi definesc caracterul static  al spaţiului compoziţional.

Ca o primă concluzie, după aceste prime observaţii referitoare la organizarea structurii lucrării, Peisaj la Teceu este o compoziţie deschisă şi statică. Cu toate acestea, multitudinea vectorilor oblici şi curbi, ca rezultat al tuşelor puternice care împânzesc întreg spaţiul plastic, generează mişcări diverse şi multiple care încarcă spaţiul de tensiuni şi energii ce potenţează şi dinamizează ansamblul.

Principalele mase compoziţionale sunt constituite din conglomerate bine organizate şi repartizate echilibrat în ansamblul compoziţiei. Se remarcă, în primul rând, registrul terestru, situat în partea de jos a spaţiului pictural, care ocupă mai mult de jumătatea imaginii şi care, prin culoare, valoare şi modul de tratare a suprafeţei picturale, conferă greutate şi stabilitate compoziţiei. Apoi se detaşează şi se conturează registrul aerian, situat în partea superioară a tabloului pe o întindere mai mică şi o dominantă valorică mai deschisă. Cele două mase mari compoziţionale sunt separate de o linie de orizont situată deasupra medianei orizontale a tabloului, care nu este dreaptă, ci frântă la nivelul medianei verticale. Apoi, în interiorul celor două mase mari compoziţionale, se evidenţiază alte trei mai mici, compuse de coroana copacului în registrul aerian, grupul clădirilor din zona central-dreaptă a imaginii şi gardul cu vegetaţie din partea stângă. Toate acestea structurează ansamblul imaginii plastice.

Pentru captarea atenţiei privitorului, pictorul creează două categorii de centre de interes. Prima categorie se referă la reprezentarea recognoscibilă a câtorva elemente de peisaj rural, care se disting prin formă şi culoare (casa cu zidul albastru din partea dreaptă, cumpăna de la fântâna din centrul imaginii şi copacul situat în stânga-sus). A doua categorie, nu lipsită de importanţă în susţinerea expresivităţii picturii, este realizată de pictor prin folosirea unor accente cromatice şi valorice, mai mici sau mai mari, cu valoare sugestivă. În acest sens se remarcă: reprezentarea motivului antropomorf care se profilează pe albastrul zidului casei din dreapta, o mică tuşă de galben din centrul imaginii, deasupra câteva mici accente de vermillon şi de asemenea vibraţia tuşei de alb uşor valorat, situat în zona contragreutăţii de la cumpăna fântânii. Aceste accente formează tot atâtea centre de interes care, chiar dacă sunt reprezentări la nivel de sugestie, pigmentează, vibrează masa picturală şi adaugă tabloului o doză de mister.

Ansamblul pictural este dominat valoric de închisul folosit la redarea registrului terestru ce se situează cu puţin sub mediana unei scări valorice şi ocupă aproximativ două treimi din suprafaţa tabloului. Această dominantă valorică este contrastată de valorile deschise, corespunzătoare registrului aerian ce se situează deasupra medianei scării valorice şi ocupă o suprafaţă mai mică. Pictorul evită deliberat ruptura dintre cele două suprafeţe care împart întregul prin contrast valoric de închis-deschis, prin amplasarea în spaţiul plastic a siluetei copacului (stânga-sus), care transferă valori închise în registrul aerian. Cu toate că tabloul oferă spre analiză aceste interesante raporturi valorice, suprafeţele tratate acromatic, prin griuri neutre sau valori extreme de alb sau negru, nu reprezintă o caracteristică definitorie, ansamblul picturii fiind dominat de un cromatism cu multiple calităţi.

Analiza compoziţiei, din punct de vedere al ansamblului cromatic ales de pictor, ne arată că Peisaj la Teceu este o creaţie care se defineşte şi se remarcă printr-o cromatică expresivă ce ţine de specificul picturii hollósyene din acea perioadă. Dominanta este rece, formată din suma nuanţărilor, grizărilor şi a diverselor tonalităţi de verde, albastru şi violet. Tikhomirov aşează pe paletă toate culorile primare (galben, roşu, albastru), dar pe suprafaţa picturii rolurile se diferenţiază. Albastrul, prezent pe suprafeţe mai mari, are rolul principal, iar celelalte două sunt prezente fie în accente cromatice de mici dimensiuni, fie în nuanţarea verdelui cu galben, care devine verde-gălbui sau a violetului cu roşu, care devine violet-roşcat.

În acelaşi fel alege să folosească culorile secundare (verde, violet, oranj). Verdele şi violetul sunt prezente pe suprafeţe mai întinse şi în combinaţii menite să constituie şi să susţină gama cromatică şi tonalitatea de ansamblu a tabloului, pe când oranjul este prezent pe suprafeţe mai mici, cu preponderenţă în prim-plan, cu rolul vădit de a sublinia prin calităţile calorice ale culorii, perspectiva spaţiului pictural. Contrastele cromatice (de complementare, cald-rece) sunt prezente în spaţiul plastic, în formă ameliorată, fără a fi exacerbate.