Lucrarea lunii la Muzeul Judeţean de Artă „Centrul Artistic Baia Mare”

Lucrarea lunii prezentată de Muzeul Judeţean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare» reprezintă portretul unui personaj controversat din perioada comunistă a României. Lucreţiu Pătrăşcanu este unul din cele mai expresive portrete din colecţiile Muzeului Judeţean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare».

Nicolae Apostol s-a născut la Berca, judeţul Buzău în 1939. A absolvit Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din Bucureşti în 1965, an în care s-a stabilit la Baia Mare. A participat la numeroase expoziţii în România (1965, 1966, 1968, 1970, 1971, 1974, 1975, 1977, 1981, 1984, 1985, 1989, 2001, 2003), dar şi în străinătate (Londra, Paris, Linz, Alexandria, Budapesta, Varşovia, Szolnok, Gyula, Santiago de Chile, Tunis, Moscova). A avut expoziţii personale în 1965, 1967, 1969, 1970, 1992, 1993, 2000. A realizat două lucrări de artă monumentală în Baia Mare. A făcut numeroase călătorii de studii: Rusia, Armenia şi Japonia în 1970, Finlanda 1984, Polonia 1968 şi 1980, Ungaria 1980, 1994 şi 1995, Israel 1991, Germania 1992, Franţa 1967, 1972 şi 1995. În 1966 a fost distins cu premiul Uniunii Artiştilor Plastici pentru Grafică.

Lucrarea de faţă reprezintă portretul unui personaj controversat din perioada comunistă a României. Lucreţiu Pătrăşcanu este unul din cele mai expresive portrete din colecţiile Muzeului Judeţean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare».

Există o legătură directă între destinul tragic al lui Pătrăşcanu şi felul în care Nicolae Apostol a exprimat prin mijloace plastice caracterul personajului. Pătrăşcanu s-a remarcat mult timp în societatea căreia şi-a dedicat viaţa, dar a sfârşit în mod tragic, contestat şi asasinat. Portretul este datat 1973.

Prezenţa puternică a personajului, care ocupă suprafaţa centrală a tabloului, impune o lectură imediată şi nemijlocită de scheme compoziţionale complicate.

Probabil că roşul hainei evocă apartenenţa şi credinţa politică a lui Pătrăşcanu, dar în acelaşi timp, proiectată pe fundalul complementar cromatic sporeşte contrastul personajului cu fondul, detaşându-l de acesta.

O construcţie robustă, piramidală, după modelul renascentist, este dată de plasarea mâinilor pe orizontala care contrapune verticala corpului şi intră în relaţie cu chipul de expresie. Pictorul încadrează în economia suprafeţei plastice atâta cât să evidenţieze elementele cele mai expresive: capul şi mâinile.

Un lucru care merită de luat în seamă este puternica deosebire a portretului lui Pătrăşcanu de portretul de comandă al aparatului de stat, specific epocii. Spre deosebire de portretele idealizate ale celor care ne promiteau o societate ideală, portretul lui Pătrăşcanu are toate atributele unui portret dramatic, deloc teatral. Miza acestui portret este expresia. O nelinişte interioară şi o meditaţie profundă ne sunt înfăţişate în primul rând de către faţa personajului. Nici un efort fizic evident: mâinile sunt abandonate una celeilalte, capul este neîntors, doar privirea este vie.

Fundalul, aproape ireal, de un verde metafizic vibrat de nori, domină partea de sus din fundal, sprijinindu-se pe un pământ întunecat şi auster. 

Cromatica reţinută aproape sumbră, austeritatea elementelor de decor, dar mai ales expresia aproape ameninţătoare a personajului ne evocă o stare care tulbură. Liniştea nu o găsim nici în culoare, nici în expresie.

Mai mult decât atât, lumina este una reţinută, clar-obscurul controlat creează puternice contraste valorice. Faţa este brăzdată de riduri premature, ochii se desluşesc de sub arcadele umbrite. Ochii, de un verde strălucitor, dar şi capul care este cea mai luminată suprafaţă a tabloului exprimă, fără îndoială, inteligenţa personajului. Pe de altă parte, capul devine prin luminarea sa centrul de interes al lucrării. Uşor cadaveric, chipul personajului trist, aplecat puţin în faţă, împinge privirea de sub arcade. Detaşat de corpul îmbrăcat în roşul închis şi catifelat, prin cămaşa roz, chipul exprimă o forţă interioară şi un mister al cărui farmec învăluie şi atrage.

Formula construcţiei şi mijloacele de expresie sunt cele renascentiste, de care pictorul este atât de ataşat, şi care îi dau prilejul să îşi dezvăluie calităţile sale de mare virtuoz. Nicolae Apostol este unul din artiştii pentru care lecţia renascentistă rămâne o provocare căreia puţini mai sunt aceia care îi pot face faţă.

Dr. Dorel Topan