„Lică Fătul” - o viaţă aproape de Dumnezeu

Vasile Sălişcan din Dumbrăviţa este un exemplu de tărie şi credinţă, în ciuda încercărilor grele pe care i le-a dat viaţa. Mai mult, aproape 3 decenii a fost făt la biserica din Dumbrăviţa, iar efortul său a primit recunoştinţa comunităţii şi preotului printr-un gest de suflet, la hramul bisericii.

Vasile Sălişcan, sau „Lică Fătul” din Dumbrăviţa a ajuns la venerabilă vârstă de 83 de ani. În ciuda suferinţelor şi încercărilor şi-a păstrat însă seninătatea, şi, mai ales credinţa în Dumnezeu şi în oameni, cărora le slujeşte încă din tinereţe. A fost Făt la Biserica din Dumbrăviţa 28 de ani. A renunţat doar din cauza unor probleme de sănătate. Bătrânul povesteşte că: „am început să fiu Făt la vârsta de 26 de ani. Ce înseamnă să fii Făt la Biserică? Este persoana care-l ajută pe preot. Care pregăteşte cădelniţa pentru tămâiat, responsabil de curăţenie şi tot ce este nevoie pentru bunul mers al bisericii. Cum s-ar spune, este omul de încredere al preotului. Am fost alături de trei preoţi. Îmi plăcea să împodobesc Biserica pentru momentele deosebite, şi acum îmi sunt dragi florile şi am grijă să am flori pe lângă casă. Acum nu mai slujesc ca Făt, dar cânt în strană, citesc şi ajut cu ce pot”.

„Lică Fătul” a fost un adevărat ostaş al bisericii. Nu s-a îngrijit doar de buna desfăşurare a Sfintei Liturghii, ci şi de construcţie:    „De-a lungul anilor n-a fost biserica aşa cum este acum. A fost un iconostas vechi. Şi ca să nu se strice de tot, la un moment dat am încercat să-l restaurez. L-am restaurat cum am putut, l-am vopsit şi l-am reparat. Nu pot spune că în perioada cât am fost făt mi-a plăcut ceva anume. Toate mi-au fost dragi că încă de mic am avut dragoste de Biserică. Şi mi-a ajutat Bunul Dumnezeu în toate, deşi am avut de trecut prin multe necazuri. Că, trei soţii mi-au murit, s-au îmbolnăvit. Eu n-am avut nici frate nici soră. Că mama a murit când aveam doi ani, iar tata s-a însurat că avea numai 34 de ani iar eu am rămas la nişte mătuşi care m-au crescut. Dar uite că-i adevărat că Maica Domnului are grijă de orfani şi aceste mătuşi mi-au dat o educaţie de aşa fel încât să fiu aproape de Biserică, iar asta m-a ajutat să nu o iau pe căi greşite. Din toate problemele m-a scos Bunul Dumnezeu şi am reuşit să-mi fac şi casă.

Am simţit întotdeauna ajutorul Bunului Dumnezeu, că din toate problemele m-a scos. Că de exemplu după ce mi-a murit soţia cu care am făcut casa am rămas cu datorii”.

A fost alături de toţi preoţii care au slujit în Dumbrăviţa în toate momentele, de la slujbe până la mormântări, feştanii, boteze, cununii etc.

A fost o perioadă când l-a înlocuit şi pe diac: „Acum sunt cântăreţi mai tineri la Biserică, dar până au învăţat pe mine mă solicita diacul să-l ajut. A fost o perioadă când cântam pricesne, că aveam voce frumoasă iar oamenilor din sat le-a plăcut. Dar n-am putut fi şi cu strana şi cu toate. Am fost şi corator într-o vreme. Mai exact, 16 ani. Pe atunci se lucra la repararea Bisericii iar dacă eu eram mai tânăr eu umblam după bani pe la casele din sat. Am strâns banii necesari să putem lucra, după care am umblat după bani pentru Casa Parohială”.

La hramul bisericii a primit o diplomă de recunoştinţă din partea preotului Bogdan Ciocotişan: „Nici nu vă puteţi imagina cât de mult a contat pentru mine faptul că acum de Hramul Bisericii am primit din parte părintelui o diplomă de recunoştinţă pentru activitatea în slujba Bisericii. Am plâns de emoţie. Că după atâţia ani, fiind alături de trei preoţi a fost prima dată când mi s-a adus o asemenea mulţumire”.

„Întotdeauna am gânduri de bine pentru oamenii din comună. Mă rog pentru toată lumea. Eu nu pot dormi dacă-s bătrân şi în nopţile când stau treaz pe toţi îi pomenesc în rugăciunile mele, şi pentru cei din jur dar şi pentru cei care au murit. De multe ori, oamenii din sat veneau să mă rog pentru bolnavii lor. Dar şi dacă nu vin şi aflu că cineva este bolnav, mă rog pentru ei. Că aşa scrie în Carte, să ne rugăm unii pentru alţii. Că toţi suntem oameni, toţi suntem păcătoşi” - Vasile Sălişcan.