LESE 54

Emanuel LUCA Ioan BOTIS emanuel@gazetademaramures.ro ibotis@gazetademaramures.ro A fost numit „ultimul priveghetor al Duhului Traditiei Taranesti Romanesti”, atat pentru munca de cercetare din domeniul etnomuzicologiei, cat si pentru performarea, pe marile scene ale lumii, a cantecului taranesc autentic. In acest an, Grigore Lese a ales sa-si sarbatoreasca ziua de nastere alaturi de baimareni, oferindu-le un spectacol de muzica arhaica si dans contemporan. Intr-un Maramures in care satul traditional agonizeaza, refugiindu-se in amintirile mosilor nostri, in cantecele vechi si in unele studii de specialitate, concertul aniversar „Lese 54” este o fisura in zidul gri al cotidianului, un loc prin care putem privi undeva departe in zare, intr-o lume ancestrala, care inca nu si-a pierdut dimensiunea magica si poezia. Organizat de catre Fundatia Culturala ARCHEUS si Directia Judeteana pentru Cultura, Culte si Patrimoniul Cultural National Maramures in colaborare cu Teatrul Municipal Baia Mare, spectacolul de muzica arhaica si dans contemporan cuprinde doua parti² „Pastorale” si „Sarea Pamantului”. In spectacolul Pastorale, aducerea in scena a unora dintre cele mai impresionante variante de „Miorita” din Romania, Albania si Macedonia, riguros alese de Lese dintre cateva sute existente, nu este intamplatoare. „Miorita” trebuie privita ca un ritual de initiere mistica si ocupationala. Situarea mortii sugerate in context profesional, continuarea legaturii cu turma, cu bata pastorala si cu fluierele actionate natural, acceptarea ei fara nicio teama, chiar ca nuntire, toate acestea se inscriu in stilistica universala a initierii prin separatie si reintegrare, prin moarte si reinviere simbolica. Pastorale este un spectacol cu puternice valente magice, forme de incantatie, de provocare a primaverii, de invocare a zorilor, a victoriei luminii solare asupra intunericului. Despre cea de-a doua parte, Ana-Maria Grad spunea² „Sarea Pamantului este un spectacol al momentelor importante din viata² nasterea, moartea, nunta. Coregrafia prim-balerinei spectacolului, Liliana Iorgulescu, este gandita in alb si negru² dansatoarele sunt imbracate in negru peste alb sau in alb³ un univers auster al satului in alb/negru ( e bine/nu e bine, e voie/ nu e voie...) Grigore Lese, intr-o camasa lunga, alba, este intruchiparea taranului de demult, care se infatiseaza lumii descoperit doar la inmormantari. Iar albul iese cu atat mai mult in evidenta in momentul in care apare cu toaca sprijinita de umar - o imagine amintind de ingerul din nuvela lui Gabriel Garcia Marquez¬. Pentru a va intoarce cateva clipe in lumea satului traditional romanesc, pentru a reveni in lumea poeziei si a muzicii, GAZETA va invita miercuri, 20 februarie 2008, ora 18, la Teatrul Municipal Baia Mare, la un spectacol de Grigore Lese in coregrafia doamnei Liliana Iorgulescu - „Lese 54” – muzica arhaica si dans contemporan. Taranii canta nativ, neconstientizand ce canta, iar cei care valorifica scenic muzica taraneasca ignora caracteristicile stilului, transformand-o intr-o muzica folclorizata. Acestia sunt cantaretii de muzica populara. Rapsozii sunt aceia care isi construiesc instrumentele, canta, povestesc, joaca, compun versuri legate de istoria comunitatii, precum cantaretii din Grecia Antica, odinioara, colindau orasele recitand fragmente din poeme epice. Din pacate, la noi, dupa 1945, s-a denaturat sensul cuvintelor „rapsod”, „cantaret de muzica populara“, „interpret”, „ artist”, iar acum constatam o grava confuzie terminologica. In acceptia multora, orice taran care canta este rapsod si orice cantaret de muzica populara este artist. - Grigore LeSe