Lemnul, in comunitatile traditionale

La Muzeul Judetean de Etnografie si Arta Populara, a fost deschisa expozitia “Lemnul, in comunitatile traditionale din nordul Romaniei – de la leagan la mormant”, o reluare la scara mai mare a unui proiect expozitional din anul 2005. Piesele expuse in cele doua sali sunt dintre cele mai reprezentative pentru modul de viata si momentele ceremoniale ale comunitatilor traditionale. In prima sala, sunt prezentate uneltele traditionale folosite in taierea si prelucrarea lemnului, realizate si ele, in cea mai mare parte, din lemn: tapina, toporul, barda, rindele, sfredele, un strung de lemn si o masa de tamplar. Numeroasele exponate din lemn provin din interioarele caselor taranesti sau din gospodariile traditionale: piese de mobilier, butoaie de diferite dimensiuni, blide, o vartelnita orizontala (piesa premiata la o expozitie internationala desfasurata la München), piese de la un razboi de tesut din secolul al XIX-lea, mai, durgalau, furci de tors, jucarii, podisoare si o masa cu sacrie (lada). O categorie aparte de exponate este cea dedicata obiectelor folosite in agricultura, realizate aproape in totalitate din lemn, cu unele parti componente din metal: plugul din lemn cu brazdar din fier, grapa, otic (unealta pentru plivit graul), o sperietoare pentru pasari, furca, tocuri pentru cute, doua mori de mana orizontale (una din secolul al XIX-lea, cealalta de la inceputul secolului XX), un scaun pentru desfacut porumbul, masuri pentru cereale, o presa pentru ulei, o presa pentru faguri si o presa pentru struguri, primele doua prese datand din secolul al XIX-lea. Alte cateva exponate sunt legate de pastorit: linguri pacuraresti (una datata la 1734), cauce, bate ciobanesti, cupe pentru muls, tolcere, o sa din lemn si fedelese. Remarcabil este faptul ca pana si cele mai uzuale obiecte erau decorate de mesterii populari cu motive solare, antropomorfe sau geometrice, realizate fie prin incizare, fie prin traforare. O piesa unica este un scaun cioplit dintr-o singura bucata de lemn si care dateaza de la sfarsitul secolului al XVIII-lea. Probabil, un unicat in colectiile muzeale este un leagan cu picioarele sculptate in forma antropomorfa, cu figura umana sprijinita de un sarpe cu doua capete, intreaga scena fiind strajuita de soare. Expozitia prezinta si diferitele tehnici de constructie a caselor de lemn, scotand in evidenta partile prin care mesterii populari isi manifestau talentul artistic: usile de la intrare, ferestrele si stalpii de pridvor. In cea de-a doua sala, sunt prezentate obiectele legate de momentele importante din ciclul vietii omului: nunta si moartea. Cea mai importanta piesa de mobilier in cadrul ceremonialului nuntii este lada de zestre (mai ales ca, in interioarele caselor taranesti din secolele XVIII-XIX, nu existau dulapuri), ornata cu cercuri, semicercuri, rozete, brazi si linii. In legatura cu ceremonialul de inmormantare, sunt blidele de lemn, „tronul” (sicriul), trei cruci din Sapanta (datate la 1936, 1942 si 1944) si o troita ce dateaza de la inceputul secolului al XVIII-lea. De o valoare exceptionala sunt si icoanele pictate pe lemn (sunt expuse icoanele din colectia Muzeului Judetean de Arta «Centrul Artistic Baia Mare»). „Daca lemnul din care urma sa fie facuta casa avea de obicei cateva sute de ani, iata ca, prin folosirea lui la ridicarea unei gospodarii, viata ii era prelungita. Putem spune ca, atunci cand cercetatorii culturii populare au adunat aceste piese si le-au adus intr-un muzeu, au facut acelasi lucru, dand pieselor respective pentru a doua oara sansa la o noua viata, ca obiecte de muzeu care insa duc peste veacuri mesajul celor care le-au creat”, afirma Janeta Ciocan, muzeograf in cadrul Muzeului Judetean de Etnografie si Arta Populara. Ioan BOTIS