Legendele primaverii

Ioana LUCACEL Emanuel LUCA ioana@gazetademaramures.ro emanuel@gazetademaramures.ro Tanjeaua, Zilele Babelor, Mucenicii, Alexie, Blagovestenia… Sunt numai cateva dintre sarbatorile de primavara care se tin inca in satele maramuresene. In credinta populara, inceputul primaverii este considerat primordial pentru destinul omului si recolta de peste an. Saptamana asta poarta asupra ei mireasma calda a parfumurilor de primavara asezate pe gat de domnite si matasuri fine, mangaind siluetele iubitelor. Ca intr-o veche stampa, tabloul acesta de martie incepe a povesti de lupta cavalerilor autohtoni cu negustorii de parfumuri frantuzesti, cu slavii asezati la umbra Turnului Macelarilor ce te imbie cu prajitoare de paine si flasnete, cu semintiile negre, cu asiaticii multi si mici promitand matasuri fine. Dupa lungi lupte, de o saptamana, se intorc voinicii pe la casele lor, victoriosi, cu prada bogata si incep a deserta la picioarele domnitelor rodul razboiului lor: aur, argint, vase lucrate cu grija, vesminte pentru vara ce va sa vie, mirodenii, bauturi, toate asezate cuminte sub un martisor. Si totul capata moliciune de catifea, iar soaptele supuse ale cavalerilor ingenunchiati aduc aminte de vremurile demult apuse ale matriarhatului. Intr-o luna patronata de Marte, ti se pare ca totul a luat-o razna si de ani de zile credem ca vina o poarta mugurii ce stau sa plesneasca, pasarile ce-si striga perechea de departe... primavara.” Un inteles vechi vine sa repuna lucrurile pe fagasul lor normal: zilele naprasnicelor Babe, ce impietresc pe 8 martie, se sfarsesc. Vin zilele Mosilor, iar puterea lor incepe cu 9 martie, Ziua celor 40 de pahare. A fost odata, ca niciodata, ca de n-ar fi, nu s-ar povesti, o vreme in care Soarele era intruchipat de un barbat chipes care obisnuia sa coboare pe pamant si sa danseze in hore. Un dragon l-a urmarit insa in cursul unei astfel de incursiuni si l-a aruncat intr-un beci. Desi pasarile au incetat sa mai cante si copiii sa mai rada, nimeni nu avea curajul sa-l infrunte pe dragon. Intr-o zi insa, s-a gasit un tanar curajos care s-a decis sa salveze soarele. Calatoria lui a durat trei anotimpuri: vara, toamna si iarna, dar la final a ajuns la castelul unde era inchis Soarele si s-a luptat cu dragonul mai multe zile. Tanarul a invins si, desi sleit de puteri si ranit, a reusit sa elibereze Soarele. Natura a reinviat, dar tanarul n-a reusit sa vada venirea primaverii. Dar in timp ce sangele sau se scurgea pe zapada imaculata, rasareau flori albe, ghiocei, mesagerii primaverii. Iar tanarul a murit fericit ca isi daduse viata pentru un scop nobil. De atunci, oamenii impletesc doua snururi: unul alb, care semnifica puritatea, sanatatea si ghiocelul si unul rosu care semnifica dragostea pentru frumos si sangele tanarului. In trecut, la nivel popular, Anul Nou se serba la inceputul primaverii, adica odata cu serbarea unui nou ciclu al vegetatiei, un nou ciclu agrar. Sabatorirea gospodarului care a iesit primul la arat in primavara a fost botezata „Plugarul” in Bucovina si Oltenia si „Boul instrutat” in Transilvania. La Surdesti si Cufoaia, cel care iese primul la arat este asezat pe plug sau in car, trecut prin sat si stropit cu apa de gospodari. La Rona de Jos, in schimb, omul care a iesit primul la arat este pus pe teleguta, dus la rau, aruncat in apa si apoi este cinstit la crasma de consateni. In prezent, „Tanjaua” de la Hoteni este sarbatoarea maramureseana care seamana cel mai mult cu vechiul obicei agrar. Denumirea ceremoniei vine de la protapul cu care se leaga jugul de la teleguta. In preziua de Sangeorz, feciorii care au legat hotarul satului si l-au descoperit pe cel care a iesit primul la arat, aduc din padure mesteceni cu care vor impodobi portile si tanjelele. Urmeaza apoi pregatirea tanjelei. Jugul este impodobit cu ramuri de mesteacan, stergare, broderii. Flacaii care poarta tanjeaua isi pun clopote si pornesc spre casa sarbatoritului, in curtea caruia se formeaza alaiul, iar gospodarul este invitat sa ia loc pe teleguta: „Buna dimineata gazda mare/ Rog un pic de ascultare/ Satu-ntreg s-o pregatit/ Ca sa fii sarbatorit/ Pentru harnicia ta/ Multe zile ti-om ura/ Scoala-te cat mai de zor/ C-ai avut la holda spor/ C-ai iesit intai din sat/ La arat si-nsamantat/ Rodul tau mereu sa creasca/ Casa ta sa infloreasca/ Sa te-nveselesti in ea/ Catu-i lumea si lumea”. Alaiul porneste apoi pe ulitele satului, spre ogorul arat. Ogorul se inconjoara de trei ori „ca sa rodeasca holdele”, dupa care barbatii se descopera si rostesc o invocatie catre Soare: „Soare, Soare calator/ Apleaca-te pe ogor/ Incalze samantele/ Sa rodea ogoarele” si „Tatal nostru”. Apoi alaiul se indreapta spre rau si spune „Mara, Mara, rau frumos/ In asta zi de Sangeorz/ Du cu tine relele/ Si ne lasa binele”. Apoi alaiul trece raul si se insira pe mal, iar sarbatoritul este spalat pe fata si pe maini, iar „boii” cauta fetele care in dimineata de Sangeorz s-au ascuns si le duc in mijlocul raului. Apoi urmeaza ospatul si jocul. Perioada 1-9 martie este cunoscuta ca „Zilele Babelor”. In aceste zile (in unele zone „Babele” sunt 12), se spune ca primavara lupta cu iarna si incearca sa o alunge, iar Baba Dochia, imbracata cu noua cojoace scutura in fiecare zi cate unul. Traditia populara spune ca fiecare fata trebuie sa-si aleaga o „Baba”. Se spune ca, la fel cum e ziua respectiva, asa va fi si anul care urmeaza. Exista insa si credinte populare potrivit carora, sufletul fetei este ca si ziua respectiva. Daca vremea e frumoasa, fata e buna la suflet, iar daca vremea e mohorata, fata e rautacioasa. In unele zone, fiecare baba are un nume, dupa zilele saptamanii: Dochia, Lunica, Martica, Marcurana, Joiana, Virita, Sitita si Dominica. Personajul Dochia a capatat in popor numeroase semnificatii. Baba Dochia era reprezentanta Anului Vechi, invinsa si apoi inlocuita, in urma unei competitii dificile, de una mult mai tanara. Exista si credinte care o prezinta ca o victima, o batrana crestina cuviincioasa, un adevarat spirit protector. Ea este cea care se roaga neincetat lui Dumnezeu pentru a aduce mai curand timpul calduros. O alta poveste spune ca Dochia era o soacra uracioasa, care-si pune nora la grele incercari: sa-i aduca fragi in februarie, sa spele lana neagra pana va deveni alba, sa aduca apa cu ciurul etc. Dar nora reuseste sa implineasca toate incercarile si Dochia, vazand fragile crede ca a venit primavara si urca cu turma de capre la munte. Imbracata cu noua cojoace, se leapada zilnic de cate unul pana ramane doar in camasa. Dar vine un ger si baba ingheata si se preface in stana de piatra. De aceea, Baba Dochia si-a si imprumutat numele unor stanci, cum ar fi Babele sau Dochia din Ceahlau. Insa, in multe dintre legendele maramuresene Dochia traieste, nu e condamnata sa se transforme in sloi. Batranii spun ca dupa „Zilele Babelor” urmeaza „Zilele mosilor”. Sarbatoarea care ii „razbuna” pe barbati, se mai numeste Mosii de primavara, Mucenicii (Macinicii), cand Biserica ii sarbatoreste pe cei 40 de mucenici din Sevastia, martirizati in Capadocia, in timpul imparatului Licinius. Intregul ansamblu de obiceiuri, credinte si rituri practicate in aceasta zi, atesta substratul agrar, legat candva de echinoctiul de primavara, de o divinitate a naturii si a vegetatiei, care moare toamna si invie primavara. Dupa ziua Afroditei, romanii aduceau jertfe si-l serbau pe Adonis. Specifice pentru aceasta sarbatoare sunt si obiceiurile menite sa grabeasca venirea primaverii si dezghetarea pamantului. Batranii, inarmati cu bate sau cu maiuri, lovesc pamantul, incercand prin aceasta actiune magica, in care bata simbolizeaza un principiu masculin, falic, sa trezeasca fortele adormite ale pamantului. Este tot o practica rituala – cu rol magic de a scoate caldura din pamant si a alunga frigul. Ceremonialul presupune si un descantec:: „Intra frig si iesi caldura/ sa se faca vreme buna/ Pe la noi pe batatura/” sau „Patruzeci de sfinti voinici/ Dati cu botele-n pamant / Ca sa tune (intre) frigul / Sa iasa caldura.” In acelasi timp se aprind si focuri rituale: In ziua de Macinici, toate gunoaiele ard, ca sa vie primavara mai curand. Peste focurile aprinse, tinerii sareau pentru a li se imbiba hainele cu fum, acesta avand rol de purificare. In unele regiuni erau si vitele trecute prin foc, ca sa fie astfel aparate de boli - ca si la alte focuri traditionale. Focul presupunea distrugerea tuturor fortelor malefice care in perioada de cumpana a anotimpurilor erau intotdeauna pribegite prin lume. Dupa felul cum erau flacarile focului si cum mergea fumul, se faceau diferite prognosticuri meteorologice. Gospodina casei amesteca cenusa ramasa de la foc cu cea din vatra, apoi inconjura de trei ori casa, grajdul, cotetele, acesta fiind de fapt un ritual magic pentru a le proteja astfel de serpi si dihori, apoi o punea la radacina pomilor fructiferi, pentru a da rod si a-i feri de daunatori. In cinstea Mucenicilor se fac copturi specifice, ce se ofera de pomana. Colacii, numiti brandusi, au forma unei figuri de om sau sunt incolaciti in forma de spirala (sarpe incolacit) ca stravechi simbol al stramosului mitic. Credinta sau superstitia este ca cine va da de pomana mucenici, le va merge bine tot anul, vor fi feriti de boli si necazuri. Se presupune ca traditia acestor alimente obligatorii in aceasta zi, este o perpetuare sub alta forma a sacrificiilor rituale umane din ceremoniile Anului Nou ce se celebrau la echinoctiu de primavara. Si toate se aseaza la locul lor, cand barbatii, intr-un vechi ritual dionisiac, se apleaca asupra celor 40 de pahare de vin: cate unul pentru fiecare din cei 40 de mucenici. Cu fiecare pahar simti cum zapezile incep a se topi, cum Babele isi pierd puterile, cum primavara iti intra in oase. Ziua Cucului Sarbatoarea Blagovesteniei (25 martie) este situata imediat dupa echinoctiul de primavara, cand incep sa vina si primele pasari calatoare. De aceea i se spune si Ziua Cucului. In credinta crestina, Blagovestenia sau Bunavestire este ziua in care Maica Domnului a fost vestita, prin Arhanghelul Gavril, ca il va naste pe Fiul Domnului, Iisus Hristos. Aceasta zi este prielnica pentru prognozarea timpului, a destinului si pentru practicarea unor ritualuri de indepartare a raului. Se spune ca in aceasta zi nu este bine sa umbli flamand si fara bani asupra ta. Pentru a intampina sosirea cucului, oamenii se pregateau, din timp, cu bani. In momentul in care auzeau cucul cantand, numarau glasurile cucului, deoarece se considera ca fiecare „glas” corespunde unui an de viata. Daca pasarea ii canta cuiva din fata, se spune ca toata vara ii va merge bine, dar daca pasarea canta din spate sau lateral-stanga, atunci semnul era potrivnic pentru cel care il asculta. Alexie Pe 17 martie, este praznuit sfantul facator de minuni pe ape, Alexie, omul lui Dumnezeu. Alexie este patron al vietuitoarelor care ierneaza sub pamant si in aceasta zi „descuie” pamantul pentru a putea iesi toate vietuitoarele care iernasera in el. Legenda spune ca toate vietuitoarele fusesera incuiata de Ziua Crucii (14 septembrie) intr-o lacra. Apoi Dumnezeu l-a chemat pe Alexie si l-a trimis sa le artunce in apa. Dar acesta a deschis lacra si toate insectele s-au raspandit in nisip, in iarba, in copaci. De atunci, Alexie a fost pedepsit pe viata, ca intre 17 martie si 14 aprilie sa adune toate insectele imprastiate in lume. De Alexie se matura curtile si ogoarele si se ocolesc casele cu tamaie pentru alungarea serpilor si insectelor, iar de tulpinile pomilor se leaga cu paie sa nu se catere omizile. In unele zone, Alexiile au fost botezate „Ziua Sarpelui”, deoarece se considera ca in aceasta zi serpii ies din pamant. Din aceasta zi le este permis oamenilor sa ucida sarpele daca le iese in cale. Superstitii de Mucenici * Cine nu tine sarbatoarea, va fi bolnav vreme de 40 de zile; * Apa din zapada topita in aceasta zi sau din ploaie vindeca boli si amelioreaza durerile de cap; * Cum este vremea la Mucenici, asa va fi urmatoarele 40 de zile; * Din 10 martie si barbatii pot sa-si aleaga o zi, din urmatoare 40. Cum va fi vremea atunci, asa ii va fi sufletul tot anul. * Se spune ca, daca ploua in aceasta zi, va ploua si de Pasti; daca tuna, vara va fi prielnica tuturor culturilor; daca ingheata in noaptea de dinaintea acestei zile, atunci toamna va fi lunga.