Legea educației sexuale rămâne în forma actuală!

Senatul a respins cererea președintelui Iohannis de reexaminare a legii care include, printre altele, reglementarea educației sexuale. După un an de ping-pong legislativ, plângeri la CCR, senatorii au votat ca educația sexuală să se facă în continuare cu acordul părinților și să fie numită „educație sanitară”. Urmează votul din Camera Deputaților, însă legea are toate șansele să treacă, deoarece doar USR-Plus a votat împotrivă. Senatul a respins cererea președintelui Iohannis de reexaminare a legii care include, printre altele, reglementarea educației sexuale. După un an de ping-pong legislativ, plângeri la CCR, senatorii au votat ca educația sexuală să se facă în continuare cu acordul părinților și să fie numită „educație sanitară”. Urmează votul din Camera Deputaților, însă legea are toate șansele să treacă, deoarece doar USR-Plus a votat împotrivă.

Subiectul „educației sexuale” în școli a ajuns, săp­tă­mâna trecută, la apo­geu. Motivul l-a reprezentat votul din Plenul Senatului, care a decis să mențină forma actuală a legii. Vă reamintim pe scurt traseul și epopeea acestui proiect: anul trecut, în timpul stării de urgență, președintele României a promulgat legea prin care se introduce educația sexuală fără acordul părinților. Ulterior, proiectul a fost modificat de Parlament, dar preșe­dintele a atacat legea la CCR care, însă, nu i-a dat dreptate. Ulterior, în loc să o promulge, a trimis-o spre reexaminare în Parlament. După o adevărată „bătălie” în comisii, Senatul, prima cameră sesizată, a votat menținerea legii în forma actuală, adică materia să se numească educație sanitară și să fie predată cu acordul părinților, ca în cazul orelor de religie. Cei care s-au opus au fost senatorii USR –PLUS. PSD, PNL, AUR și UDMR au votat pentru menținerea legii și în forma actuală.

Camera decizională va fi, cu siguranță, Camera Deputaților, dar sunt slabe șanse ca rezultatul votului să fie diferit față de cel din Senat. Oricum, după acest vot, au început numeroase dispute și discuții pe această temă. Multe dintre ele au vizat Patriarhia Ro­mâ­nă, dar și celelalte culte care se opun modificării proiectului. În replică, Patriarhia a trimis un amplu comunicat în care arată că: „Patriarhia Română, dar şi celelalte biserici din România, ple­dează ferm pentru disocierea programelor şcolare de orice tip de ideologie, precum «ideologia de gen» sau de «recomandările» ideologizant-alienante cuprinse în Documentul Biroului Regional OMS pentru Europa şi BZgA, intitulat «Standarde pentru educaţia sexuală in Europa - un cadru pentru factorii de decizie politică, specialişti şi autorităţi din domeniul educaţiei şi sănătăţii».

Ideologizarea informaţiilor transmise elevilor în cadrul școlar, care trebuie sa rămână unul curat şi neutru ideologic, inclusiv pe teme legate de sexualitate, este în totală contradicție cu scopul real şi ultim al educației: formarea omului în spiritul celor mai înalte valori morale şi al eticii virtuții, ca expresie a echilibrului şi normalității.
Dincolo de sofismul, adică de minciuna ambalată «credibil», prin care se transmite obsesiv-compulsiv ideea că «avem cel mai mare număr de mame minore din Europa, cel mai mare număr de tineri infectaţi cu HIV din Europa, cea mai tânără bunică din lume» din cauza absenţei din programa școlară a unei materii obligatorii numite «educaţie sexuală», dincolo de această asiduă încercare de manipulare se află, în realitate, adevăratele cauze ale acestor triste, prin nefirescul lor, statistici: disoluția familiei şi abandonul școlar.
Niciunul dintre vehemenții apostoli ai sexualizării vieţii copiilor de la vârste cât mai fragede, inclusiv prin propagarea în şcoli a aberantei, toxicei «ideologii de gen» (a se vedea detestabilul moralmente Document al Biroului Regional OMS pentru Europa şi BZgA, intitulat «Standarde pentru educaţia sexuală în Europa»), nu pare interesat de remedierea acestor cauze reale ale începutului precoce al unei vieţi sexuale dezordonate cu consecințe dramatice pentru copii şi adolescenți, ci doar de introducerea cu orice preţ în şcoli, chiar fără acordul părinților (locuiţi de «himere medievale»), a unei materii dovedit ideolo­gi­za(n)te, deci deformatoare de fi­resc şi de realitate.

Iată, pa­ra­frazate, câteva dintre «înţeleptele» recomandări & înaltele standarde educaţionale cu­prinse în documentul menţionat, despre care nu se discută însă deloc în spaţiul public sau decizional politic cu privire la vii­toarele conţinuturi ale unei materii prezentate ca «salvatoare» a copiilor şi adolescenţilor. Au fost aduse vreodată la cunoştinţa părin­ţilor din România aceste «standarde» de «educaţie sexuală» ce trebuie atinse de copii?  În tabelul prezentat în documentul OMS, pe grupa de vârstă 0-4 ani, trebuie predat despre masturbarea timpurie, despre bucuria şi plăcerea atingerii propriului corp, iar la abilităţile de dezvoltat intră şi exprimarea propriilor necesităţi ale copiilor, dorinţe şi limite, în contextul jocului de-a medicul. Între 4-6 ani, copilul trebuie informat iar despre masturbarea timpurie şi despre bucuria şi plăcerea atingerii propriului corp, dar şi despre sentimentele sexuale apropiere, plăcere şi excitare. Trebuie informat şi despre relaţiile de familie şi relaţiile dintre persoane de acelaşi sex, pentru acceptarea diversităţii şi respectul faţă de diferitele stiluri de viaţă. Între 6-9 ani, copilul trebuie informat în continuare despre masturbare şi auto-stimulare, dar şi despre actul sexual. Trebuie predat şi despre prietenie şi dragoste faţă de persoanele de acelaşi sex. Pentru intervalul 9-12 ani, este iar menţionată masturbarea, alături de orientarea sexuală şi prima experienţă sexuală. La abilităţi trebuie învăţat despre luarea deciziilor conştiente dacă să aibă relaţii sexuale sau nu, să le refuze pe cele nedorite. Între 12-15 ani este, previzibil, nevoie de predat despre masturbare şi orgasm, despre modul în care adolescentul trebuie să se bucure de actul sexual, fără grabă.
Poziţia Bisericii Ortodoxe Ro­mâne, care a susţinut permanent caracterul opţional în şcoli al orelor de «educaţie pentru viaţă», poziţie împărtăşită din câte ştiu şi de celelalte culte religioase, adică de autentica societate civilă, a cărei existenţă nu se restrânge la câteva ong-uri zgomotoase confiscate ideologic, se rezumă la urmă­toa­rele argumente realiste”.
Punctul de vedere al BOR trece în revistă articolele din constituție și din diferite legi, potrivit cărora părinții sunt cei care trebuie să decidă asupra educației pe care urmează să o primească copiii lor. Constituția României prevede: «părinții sau tutorii au dreptul de a asigura, potrivit propriilor convingeri, educația copiilor minori a căror răspundere le revine» (art. 29, alin. 6); de asemenea, «libertatea gândirii şi a opiniilor, precum şi libertatea credințelor religioase nu pot fi îngrădite sub nicio formă. Nimeni nu poate fi constrâns să adopte o opinie ori să adere la o credință religioasă, contrare con­vingerilor sale» (art. 29, alin. 1); aşadar, nu există niciun temei obiectiv pentru ca Statul să impună un model ideologic în educația copiilor, peste acordul şi convingerile părinților.

În unele state ale Uniunii Euro­pene, educația sexuală este orga­nizată în cadrul altor discipline şcolare (Austria, Grecia, Irlanda, Letonia, Portugalia, Slovacia, Spania), iar în altele, ca disciplină distinctă, neavând caracter obligatoriu (Bulgaria, Cipru, Danemarca, Finlanda, Italia, Lituania, Polonia).

Vom reveni.