Lecţie despre produse tradiţionale, la Băcănia Tradiţională

Băcănia Tradiţională şi GAZETA de Maramureş vă prezintă, vă explică ce înseamnă un produs tradiţional, ecologic sau bio. Diferenţele între aceste produse, modul în care putem identifica un produs din această zonă. Dorim ca cititorii noştri să privească cu alţi ochi acest gen de produse, să înceapă să consume produse de calitate.

Administratorul Băcăniei Tradiţionale, Nadia Alexandrina Hăşmăşan, doreşte să aducă în Baia Mare conceptul de hrană sănătoasă, de alimentaţie sănătoasă. Băcănia Tradiţională se găseşte în Centrul Vechi, spre intrarea în Parcul Municipal şi comercializează o gamă diversă, gustoasă de produse tradiţionale, ecologice sau bio. Pentru a delimita aceste concepte, vom prezenta o serie de materiale în care vom explica ce trebuie ştiut dacă vrei să mănânci sănătos.

Un studiu sociologic arată că, acum 200 ani, omul îşi aloca mai mult de 30% din timpul zilnic pentru a-şi procura hrana. În prezent, omul dedică doar 5% din timp. Apariţia produselor de tip fast-food, mecanizarea şi ultraprocesarea alimentelor a condus la pierderea abilităţii de a identifica hrana cu adevărat nutritivă.

Un consumator conştient din zilele noastre trebuie să-şi aloce mai mult timp pentru a procura hrana. Astfel va descoperi că există alternative la supermarketuri şi produse fast-food, chiar şi în apropierea casei.

Există o vorbă: „Nu mânca nimic din ceea ce bunicii tăi nu ar putea identifica”. Doar prin educare proprie putem să descoperim realitatea care se află în spatele industriei alimentare şi putem găsi alternative durabile şi sănătoase pentru a ne hrăni.

În acest număr continuăm prezentarea produselor tradiţionale.

3. Fructele şi legumele

Culoarea – intensă. Coaja trebuie să aibă un luciu. Dacă fructele şi legumele au aspectul mat, există posibilitatea să nu fie naturale. Tomatele trebuie să aibă o culoare roşie intensă, cu dungi gălbui la bază

Gustul – legumele şi fructele autentice trebuie să fie savuroase, suculente, gustoase

(ex: mărul Ionatan are un gust dulce- acrişor, suculent şi plăcut)

Mirosul –fructele şi legumele naturale trebuie să aibă întotdeauna un miros plăcut, parfumat.

Consistenţa – moale, pentru fructele ajunse la maturitate

Pe cele naturale nu le găseşti tot timpul anului! Legumele proaspete, produse în câmp, în condiţii naturale, pot fi găsite începând cu luna mai până în luna octombrie. Fructele încep să se coacă din luna iunie-iulie şi sunt disponibile până în octombrie.

Uneori, frumuseţea nu înseamnă calitate. Este bine ca legumele şi fructele să aibă imperfecţiuni (forme neregulate, pete), aceasta demonstrând că sunt produse prin practici agricole tradiţionale.

Culoarea – depinde de sortiment:

- mierea de salcâm este galbenă

- mierea de mană este maro-verzuie

- mierea polifloră este gălbui-roşiatică

Gustul – dulce, cu arome specifice plantelor din care provine

Mirosul – specific plantelor din care provine

Consistenţa – mierea naturală trebuie să fie fluidă, la temperatura normală

Mierea care nu se cristalizează nu este naturală! Ne întoarcem, astfel, la sezonalitate. Mierea de salcâm se produce în mai, mierea de tei în luna iunie, mierea de rapiţă în luna aprilie-mai, iar mierea polifloră se produce pe tot parcursul anului.

Ce sortiment de miere să alegem? Producătorii spun că cele mai apreciate sortimente de miere sunt cele de mană de brad şi de castan comestibil. Cea mai bogată în vitamine şi nutrienţi este mierea polifloră.

5. Băuturile alcoolice

Culoarea - la ţuica proaspătă – transparentă - la ţuica maturată în butoaie de stejar/dud – culoare gălbuie

Gustul – dulceag; la ţuica maturată – gust catifelat

Mirosul - aroma specifică fructului din care provine

Ştiţi că ţuica, horinca, palinca, răchia şi ginul ars sunt denumiri regionale ale aceluiaşi produs? Românii numesc această băutură în moduri diferite, în funcţie de zona din care provin: cei din zona de sud îi spun ţuică, maramureşenii îi spun horincă, sibienii îi spun răchie, în Satu Mare, Bihor şi Sălaj se numeşte palincă, iar în Bistriţa şi Alba se numeşte gin ars.

Există, totuşi, o diferenţă între ele: ţuica produsă în zona de sud a ţării este distilată o singură dată, în timp ce palinca (horinca) se distilează de două ori. Producătorii ne spun că ţuica de prune este, în general, cea mai apreciată.

Cum recunoaştem din ce fruct este făcută ţuica? Se freacă în palmă câteva picături şi se miroase, pentru a afla aroma fructului din care provine ţuica.