Lectia Wall Street

Wall Street pe care o cunoastem este ''kaput''. Nu este vorba numai de faptul ca Merrill Lynch a fost de acord sa fie cumparata de Bank of America sau ca legendara banca de investitii Lehman Brothers a dat faliment sau ca gigantul din asigurari AIG se clatina. Nici macar de faptul ca aceste evenimente au urmat dupa esecul bancii de investitii Bear Stearns sau preluarea de catre guvern a Fannie Mae si Freddie Mac, cele mai mari banci de refinantare a creditelor ipotecare. Ceea ce s-a intamplat cu adevarat este ca intreg modelul de afaceri al Wall Street a intrat in colaps, comenteaza ziarul american The Washington Post, citat de AGERPRES. Originea colapsului se afla in modul in care s-a schimbat, cu incepere din 1980, Wall Street - casele de investitii gigantice, firmele de brokeraj, firmele de hedge funds si private equity. Actualul model de afacerii are trei componente de baza. Prima, firmele financiare au mers dincolo de rolurile lor traditionale de consultanta si intermediar. Odata, bancile de investitii majore precum Goldman Sachs si Lehman lucrau in principal pentru clientii lor. Tranzactionau actiuni si bond-uri pentru investitori institutionali majori - companii de asigurari, fonduri de pensii, fonduri mutuale. Obtineau capital pentru companii, ofereau consultanta pentru clienti ai corporatiilor. Toate aceste servicii aduceau comisioane. Acum, majoritatea companiilor financiare investesc si pentru ele. Folosesc banii partenerilor sau ai actionarilor pentru asa-numitele „tranzactii principale”. Merill si alti brokeri de ''retail'', care odata deserveau clienti individuali s-au lansat in bankingul de investitii. A doua componenta, compensatiile Wall Street au deviat spre bonusuri anuale care reflecta profiturile pe care brokerii si managerii le obtin anual. In pofida unor salarii de baza consistente, bonusurile au dominat. Directori care au 15 ani experienta pot primi bonusuri de cinci ori mai mari ca salariile lor de 200.000 pana la 300.000 de dolari. A treia componenta, bancile de investitii se bazeaza puternic pe banii din imprumuturi bancare, asa-numitul ''leverage'' in limbaj financiar. Odata asamblate, toate aceste componente creeaza o masina maniaca de jocuri. Managerii aveau stimulente imense pentru a face tot ceea ce ducea la cresterea profiturilor pe termen scurt. Credite ipotecare indoielnice erau impachetate in actiuni, vandute si tranzactionate. In timp ce boom-ul continua, guvernul a ramas deoparte. S-a opus unei reglementari mai dure pentru Fannie si Freddie. Nu a fost vorba de faptul ca liderii Wall Street si-au dezamagit clientii asumandu-si riscuri hazardate. Ei apreciau ca riscurile erau reduse sau inexistente. S-au pacalit singuri, deoarece recompensele pe termen scurt i-au orbit privind pericolele pe termen lung. Inevitabil, acestea au iesit la suprafata. Creditele ipotecare au mers rau. Pierderile au erodat bazele de capital mici ale companiilor, punand sub semnul intrebarii supravietuirea lor. Anul acesta, Lehman a pierdut 8 miliarde de dolari in ''tranzactiile principale''. Altminteri, era profitabil. Cum se va restructura Wall Street este inca neclar. Companiile au nevoie de mai mult capital. Firmele financiare isi vor asuma mai putine riscuri stupide, cel putin pentru o perioada. Este posibil ca persoanele talentate si ambitioase sa plece din finante, unde au fost atrase de plati exorbitante, spre industrii mai productive. Dar efectul imediat ar putea fi prejudicierea restului economiei. Oamenii si-au pierdut deja locurile de munca. State si localitati, in special New York City si New Jersey, care depind de profiturile si statele de plata ale Wall Street se vor confrunta cu reduceri ale cheltuielilor ulterioare. Bancile si-ar putea inaspri standardele de creditare si obstructiona redresarea economica. Sincopa Bursei ar putea adanci pesimismul consumatorilor. Ar putea exista si mai multe falimente ale unor firme financiare. Este greu de stiut, deoarece crizele financiare seamana cu razboaiele intr-o privinta cruciala: rezulta din erori de calcul. Publicatia The Christian Science Monitor este insa de parere ca exista si o parte insorita a Wall Street. Odata cu colapsul mai multor institutii financiare, americanii trebuie sa reinvete folosirea prudenta a creditelor pentru a evita contractarea unor datorii prea mari si acordarea unei increderi prea mari unei piete unice, precum cea imobiliara. Prabusirea preturilor la case, cauzata de cumparatorii care au achizitionat case pe care nu si le permiteau cu tipuri de credite imobiliare riscante ce nu ar fi trebuit acordate niciodata, va continua pana cand piata va localiza cea mai scazuta valoare a unei case pentru americani. A venit vremea ca vanzatorii de case sa accepte preturi mai mici, iar institutiile financiare sa-si cunoasca bunurile mobile si imobile. Bancile de investitii si multi alti actori financiari trebuie sa-si intareasca disciplina pentru a evita o noua era a indatorarii riscante. Rezerva Federala (FED) trebuie sa invete, de asemenea, din greseala de a mentine rata dobanzii prea scazuta in 2003 pentru a preveni speculatiile pietei imobiliare. O economie bazata pe credite, care transforma banii pe termen scurt in investitii pe termen lung, are nevoie de garantii precum rezervele de capital si transparenta. Acest lucru este de folos in gestionarea partii avide a pietei. Wall Street este acum intr-o stare de spirit dominata de frica, chiar in conditiile in care invata lectia din era sa recenta a aviditatii. A acorda credite pentru case si a le revinde fara ca nimeni sa-si asume responsabilitatea pentru riscul acelor credite creeaza ''gauri negre'' financiare. La big-bang-ul Wall Street de acum mai bine de 200 de ani, cand finantistii s-au adunat pentru prima data sub un arbore de sicomor din Manhattan pentru a cumpara si a vinde, au fost puse fundamentele crearii de bunastare pe baza de credite bune. A venit vremea sa se revina la acele fundamente care creeaza adevarata valoare. The Washington Post