Lectia de omenie

Adriana SZABO adriana@gazetademaramures.ro Incredibila dragoste pentru oameni, caracterul si experienta de viata l-au determinat pe Achim Barbos sa faca un gest pe care putini romani plecati peste hotare il mai fac. S-a intors acasa. Mai mult, s-a intors sa sustina copiii nimanui, copii care ar trebui sa fie ai nostri. Povestea incepe in urma cu mai bine de doua decenii. Era prin 1982, cand Achim, originar din Fanate, Maramures, satul de restrictiile regimului comunist, a decis sa plece din Romania. Primul stop a fost tabara de imigranti din Austria. Acolo a stat sase luni, dupa care, cu ajutorul unei biserici, a reusit sa obtina un bilet spre America. A ajuns in California. Achim lasase acasa o familie numeroasa, o sotie si cinci copii. Securitatea a inceput persecutiile asupra lor. Ingrijorat, Achim si alti 5 indivizi au mers la Washington pentru a protesta impotriva regimului lui Ceausescu, militand pentru respectarea drepturilor omului si a libertatii practicarii religiei. ¬Ceream sa respecte ce a semnat la Helsinki. Eram in greva foamei de 5 zile. Ambasadorul Romaniei la Washington era Mircea Marita. Senatorul Lantos de California si Congressmanul Donnie Myer au venit la Washington sa ne ajute sa rezolvam situatia. In timp ce noi protestam, cei din ambasada au incercat sa ne raneasca. Ca urmare a protestului, guvernul roman a dat pasapoarte familiei mele, dar au trimis un politist la mine acasa si au incercat sa o convinga pe sotia mea sa nu mearga in SUA, ca nu e bine sa duca copiii acolo, pentru ca e mult prea periculos¬, povesteste Achim. Speriata, femeia a returnat pasaportul si a fost convinsa sa semneze o declaratie prin care sustinea ca nu va mai face cerere pentru pasaport niciodata. Astfel, familia lui Achim a ramas in tara. Intre 1982 si 1989, vocea lui a putut fi auzita pe undele Europei libere, protestand impotriva regimului Ceausescu. Dupa 1990, la aproape 10 ani de la plecare, familia lui s-a reunit. In timp, Achim a absolvit un curs de instructori de scufundari acvatice, dupa care s-a inscris la scoala de aviatie. A devenit pilot. In 1999, unul dintre baietii lui Achim, Iosif, a fost ucis in fabrica in care lucra. Trei luni mai tarziu, Achim a inchiriat un avion sa zboare deasupra orasului sa faca poze. Apoi a venit nenorocirea ¬Cand ne pregateam sa aterizam, prietenul meu a lesinat, a picat pestre panoul de comanda si cum nu am putut ghida avionul pentru a ateriza cum trebuie, ne-am prabusit intr-o padure. Avionul a explodat, focul a intrat inauntru si prietenul meu era deja mort. Usa lui era deschisa, a mea era blocata din cauza impactului, panoul de comanda era peste picioarele mele, imi era pusa inca centura de siguranta, se strangea fum, nu putea intra nimeni din cauza focului si avionul incepea sa se topeasca. Am inceput sa ma rog, si am zis² Doamne, daca imi dai inca o sansa, am sa te slujesc pentru tot restul vietii.¬ Nici azi nu stie Achim cum a reusit sa iasa din avionul in flacari. Cineva l-a vazut, a venit sa ii dea primul ajutor. Ajuns la spital, cu arsuri de gradul II si III pe aproape 50% din corp si intoxicat cu fum, i-a cerut preotului care a venit langa patul lui sa o contacteze pe sotia lui. Cand aflat despre starea sotului, femeia a facut un atac de cord. Au adus-o cu ambulanta, au asezat-o langa patul lui, au schimbat cateva vorbe si el a fost transportat cu elicopterul la un spital din Augusta, unde se tratau arsurile. Recuperarea a fost dureroasa si a durat aproape un an. Revenit in Baia Mare, a vazut intr-o intersectie un baietel cu o cicatrice mare pe piept, urma a unei arsuri, cersea. ¬Cand l-am vazut, pur si simplu am plans pentru ca stiam prin ce am trecut eu, cu toata tehnologia din State si ma gandeam cat a suferit el cu tehnologia de aici. Atunci m-am decis ca am sa ii ajut pe orfani si copiii strazii si din proprietatea mea de la Fanate, am decis sa fac un fel de tabara pentru toti acesti copii si vom aveam acolo 18 ATV-uri si vor veni copii din SUA sa stea cu cei de aici si ii vor invata pe copiii de aici tot felul de lucruri, o sa incercam sa le dam si o educatie morala.¬, povesteste Achim. Sprijinit de pastorul Joseph Keith, proiectul lui Achim va beneficia de ajutorul a 200 de tineri americani care vor veni aici in urmatoarele doua veri, pentru a lucra cu copiii ce vor fi adusi in tabara. Acum 4 ani jumate, Achim a inceput finantarea lucrarilor de transformare a orfelinatului din Ocna Sugatag, intr-un spatiu decent pentru copiii care locuiau acolo. Organizatia creata in acest scop se numeste World Wide Orphans in Need(WON). Au mai fondat o organizatie si aici in Baia Mare, R.O.N.-Raspuns pentru Oameni in Nevoie. Sotia lui a murit, iar Achim s-a recasatorit dupa o vreme. Brenda, sotia lui actuala, este si un partener de baza in toate proiectele gandite de el. Incredibila este si povestea lui Heather Donnelly, tehnician medical in SUA. Heather si-a dat demisia, si-a vandut casa si a venit in Ocna Sugatag pentru a trai alaturi de acesti copii si a avea grija de ei. Anul trecut a mers sa isi viziteze familia si in timp ce era in America, a suferit un accident cerebral. A revenit insa in Romania, decisa sa isi continue misiunea. Progresele pe care le-a inregistrat sunt uimitoare, iar realizarile din orfelinat pe masura. Mizeria si saracia de alta data au fost uitate si inlocuite cu zambetele copiilor. ¬Acum copiii sunt foarte fericiti si noi suntem multumiti la ce s-a ajuns. In acest an vom termina tabara pentru copii.. Mai avem o tabara mai mica, cam la 6-8 kilometri de Fanate. Copiii vor fi dusi in aceste tabere cam o luna. Avem locuri de recreere, locuri pentru povesti. Avem si noi povestile noastre foarte vechi, legende cu Pintea Viteazul. Ce planuim acum este sa ne intalnim cu primarul Baii Mari si avem nevoie de o proprietate, o cladire pentru a deschide un atelier de mecanica, o tinichigerie si un atelier de tamplarie pentru copii deoarece trebuie sa invete meserie, pentru ca atunci cand ies din acest sistem sa aiba o sansa la angajare, acesta fiind de asemenea unul dintre scopurile noastre, de a-i reintroduce in sistem. Trebuie sa introducem ceva si pentru fete si ne gandeam la masini de cusut si alte activitati in care acestea se pot implica¬, a mai adaugat Achim. Brenda este uimita de talentul de care dau dovada copiii, de ambitia cu care pornesc sa invete lucruri noi. „Heather este ca o mama pentru ei. E minunat sa vezi atata talent, sa le vezi pe fete cum stiu sa tunda si sa creeze stiluri noi de coafura, de parca ar fi absolvit un curs¬. Tot pentru copii, Achim vrea sa deschida o sala cu calculatoare, unde cei care stiu sa lucreze cu calculatorul vor supraveghea si ii vor invata si pe ceilalti sa lucreze pe calculator. ¬Avem niste copii foarte destepti si sunt foarte mandru de ei¬, a incheiat Achim. Achim Barbos a parasit tara in timpul regimului ceausist. Dupa aproape 10 ani, a reusit sa-si reuneasca familia. Dramele personale si experienta de viata l-au determinat sa dea dovada de o doza incredibila de omenie. Achim Barbos si-a dedicat ultimii ani ajutorarii copiilor orfani aflati in nevoie. Si lucrurile nu se opresc aici, proiectele lui sunt in plina dezvoltare si reprezinta mana de ajutor pe care le-o intinde copiilor orfani.