Lazarciuc: Iau terenul si ma duc!

Desi exista cadru legislativ privind retrocedarea bunurilor confiscate dupa 1945, in realitate lucrurile sunt mult mai complicate. De multe ori, imobilele in cauza au fost instrainate in alte directii decat cele cuvenite, facand astfel imposibila procedura de retrocedare catre fostii detinatori de drept. Un caz elocvent, cel al primarului din comuna Bocicoiu Mare care si-a cumparat un teren revendicat. Serialul imobilelor instrainate in alte directii decat cele cuvenite, facand astfel imposibila procedura de retrocedare catre fostii detinatori de drept, a produs un nou episod de succes. Cronologic, scenariul debuteaza in 17 decembrie 2004 cand Sofia Jona, cetatean roman nascuta in 1918 in satul Tisa, domiciliata in Tatabanya (Ungaria), a vandut, prin mandatarul Andrei Fornvald un teren in suprafata de 1.023 mp (pentru suma de 1.412 euro) lui Nicolae Popovici din satul Tisa. In continuare, Sofia Jona a vandut, prin acelasi mandatar, lui Andrei Fornvald junior un teren (317 mp cu 634 euro), situat in vecinatatea altui lot (dat anterior aceluiasi cumparator, Fornvald junior). Toate bune si frumoase, numai ca aceste terenuri sunt insa revendicate de catre urmasii evreului Taub! Familia Taub (actualmente Itcovici) sustine ca detine un numar apreciabil de hectare pe teritoriul comunei Bocicoiu Mare, terenuri care au ajuns dupa nationalizare in proprietatea Statului roman. Desi evreii au solicitat retrocedarea proprietatilor, deschizand si un proces in acest sens, Primaria Bocicoi a dat terenul batranei Jona, care a purces imediat la vanzarea acestuia. De altfel, Primaria Bocicoiu Mare a fost citata la Curtea de Apel Cluj, ultima data in 14 septembrie, de catre Itcovici Sosana din Haifa (Israel), nascuta la Sighet in 1947, fiica lui Taub Saie si nepoata lui Taub Avigdor. Dar nimeni din partea autoritatii locale nu s-a obosit sa vada a cui este de fapt proprietatea. Conform surselor noastre, in ultimele luni au continuat tranzactiile cu terenurile reclamate de evrei. Loturi de casa, situate intre Sighet si satul Tisa, intr-o zona linistita si pitoreasca, plasate strategic in apropierea viitorului Drum al Nordului, ceea ce le va da o valoare sporita in viitor. Doar dintr-un set de documente reiese ca o parte a proprietatii se cifreaza la circa 18,3 hectare. Cumparatorii V.I.P. Balciul a inceput in 27 septembrie 2004 cand, in viteza, a inceput vanzarea (prin intermediul notarului public Gheorghe Sas) terenurilor revendicate tocmai din Israel. In 24 noiembrie 2004 s-au vandut, intr-o singura zi, nu mai putin de sase parcele numitilor Nicolae Dutca, Nicolae Iurcut, Liviu Lazarciuc (!), Remus Gunter, Lorant Popovici si Vasile Popovici. Sa-i analizam metodic pe cumparatori. Dutca este preotul din satul Tisa (comuna Bocicoi), pe al carui teritoriu se afla terenul in litigiu. Liviu Lazarciuc este chiar primarul comunei Bocicoi, iar Iurcut este grefier la Judecatoria Sighetu Marmatiei! Recordul tranzactiilor a fost depasit in 24 ianuarie 2005, cand au avut loc nu mai putin de 42 de tranzactii, toate efectuate la notarul Sas, prin intermediul mandatarului Andrei Fornvald. Care isi ia si el partea din averea in litigiu, in 2 decembrie, 20 decembrie, 29 decembrie, cu titlu de cumparare. Printre ceilalti cumparatori „norocosi” se afla societatea Zizo Impex SRL, Loredana Grigor, Orest Bucicovschi (din Canada, matematician celebru, care a luat mai multe parcele), Rodica Traista, Vasile Cerb, Vasile Teleptean, Ioan Andreicovici, Gheorghe Moldovan, Nicolae Popovici, Ioan Ulici, Vasile Rednic, Paul Srof, Vasile Godja, Alexandru Fangli, Sorin Rusneac, Nicolae Boiciuc, Ileana Moldovan, Irina Rahovan, politisti sau afaceristi mai mult sau mai putin controversati etc. Practic, un total de vreo 70 de noi proprietari, despre care nu se poate sti daca sunt de buna credinta sau nu. Cert e ca terenul solicitat de urmasii familiei Taub se afla acum in mainile unui al treilea rand de proprietari (dupa Statul roman, Sofia Jona si noii cumparatori). Ceea ce face practic aproape imposibila retrocedarea. Noi solicitari In afara caselor enumerate in caseta (o parte fiind deja demolate, pe locul acestora construindu-se noi cladiri), evreii mai detin acte (si revendica) pentru terenurile de sub sediul Romtelecom (impreuna cu semaforul de la coltul strazilor Dragos si Bogdan Voda), de sub Casa Verde, parcarea motelului Buti, benzinaria OMV, Complex si structura de beton detinuta de SC Laleaua Neagra pe locul fostei sinagogi de langa Pompieri, baia comunala si baia rituala, locul fostei mari sinagogi (popicaria), terenurile de sub magazinul Artima precum si de sub multe blocuri de locuinte sau strazi etc. Primul pachet de revendicari depus la Comisia de Fond Funciar contine 128 de dosare si avem informatii ca va fi urmat de alte solicitari. In fond, toate imobilele in cauza au fost detinute de inaintasii celor care le solicita azi. Si care, prin emisarii lor, au transmis pentru incunostiintarea opiniei publice: „nu vrem sa scoatem afara pe nimeni. Vrem doar sa primim inapoi ceea ce am detinut. Acolo unde s-a demolat si reconstruit, vom primi de la Statul roman despagubiri. Ce s-a vandut cu buna credinta, ramane bun vandut. Cei care stau in chirie in casele noastre vor putea ramane si pe mai departe. Nu vom lua nici strazile inapoi, si nici nu vom demola blocurile. Nu vrem tensiuni sociale, nici conflicte de vreun fel, dar vrem sa ni se faca dreptate.” Situatia patrimoniului imobiliar devine pe zi ce trece tot mai complicata la Sighet. Vom reveni. Cum s-a ajuns aici? Dupa 1945, din cei 40.000 de evrei maramureseni s-au mai regasit acasa doar 3.000. Statul roman a confiscat toate fabricile, magazinele, casele, padurile si terenurile detinute de cei care au ramas la Auschwitz. Apoi, prin decretele de nationalizare, celor ramasi in viata le-au fost confiscate ramasitele averilor. Ca doar se stie, cei mai bogati maramureseni au fost evreii. Ca si cum toate acestea n-ar fi fost de ajuns, la 14 ianuarie 1959, Comitetul Executiv al orasului cu subordonare raionala Sighet a decis „luarea in administrare a imobilelor care au fost parasite de titularii lor, prin emigrarea acestora din tara”. Este vorba despre putinii evrei supravietuitori Holocaustului care au inceput sa se repatrieze dupa anul 1950. Am vazut asemenea acte de emigrare: simple hartii, titlu de calatorie valabil doar trei luni si numai pentru dus. La imbarcare, evreii au suferit controale si s-a interzis expres luarea actelor de proprietate asupra lor. Cu alte cuvinte, au fost jecmaniti de Stat, care in schimbul emigrarii le-a luate terenurile si casele. Pe o singura lista de case confiscate (si exista mai multe asemenea opisuri!) se afla imobilele situate in Sighet pe strazile Alecsandri nr. 18, Simion Barnutiu nr. 31, Bogdan Voda nr. 33, 39, 57, 81, 124, 162, General Cambrea nr. 17, Ioan Creanga nr. 6, Deportatilor nr. 7, Gheorghe Doja nr. 2 si 31, Dragos Voda nr. 6, 9, 10, 14, 20 si 43, Eroilor nr. 40, 9 mai nr. 47, Gh. Sincai nr. 19, 44, 62 si 71, Stefan cel Mare nr. 4, Tudor Vladimirescu nr. 18 si 47. Toate astea au trecut in administrarea ILL Sighet, incheindu-se contracte de inchiriere cu „locatarii-detinatorii actuali”. Intre 1990-2002 acei locatari au putut sa cumpere imobilele in care statusera initial ca si chiriasi. Evreii au un proverb care se potriveste perfect cu situatia de mai sus: „ne-au ucis si ne-au mostenit”. Teofil IVANCIUC