Laura GHINEA, graficianul preşedinte! O picătură de roşu intens

Reporter: Cum a fost anul 2012 pentru UAP Baia Mare?

Laura Ghinea: Foarte bogat! Din toate punctele de vedere. Au fost multe manifestări ale UAP: expoziţii, tabere şi participări la diverse forumuri. Pot spune că ne-am ridicat la nivelul la care am fost şi chiar mai sus.

Au fost multe… Forumul internaţional organizat, în oglindă, cu Ordinul arhitecţilor, cu invitaţi din Franţa. Apoi, tabăra internaţională de pictură din luna septembrie, organizată la Colonia Pictorilor, Anuala Artelor, au fost expoziţiile de la Galeriile de Artă, cam o dată la două săptămâni, expoziţii personale şi colective. Pe de altă parte, artişti de la noi au participat la taberele internaţionale, au expus în Galerii de Artă din ţară şi străinătate, nu sunt de neglijat colaborările cu institutele de artă din ţară. Una peste alta, o activitate intensă şi benefică pentru UAP Baia Mare, pentru membrii ei.

Un alt capitol important este reprezentat de infrastructura pe care am început să o valorizăm. Amintesc că am realizat un parteneriat cu Centrul Cultural Internaţional de la Novi Sad, suntem parteneri în Bienala de Pastel, avem 20 de invitaţii la această Bienală ce se va desfăşura în septembrie. Trebuie să amintesc că acest parteneriat s-a născut din colaborările domnului Nicolae Suciu, în mandatul precedent. Este un proiect european pe care cei din Novi Sad l-au promovat, iar noi am fost invitaţi să fim parteneri.

Pe partea de infrastructură, am reuşit să reabilităm Galeria de Artă, cu finanţare de la Primărie şi alte surse de finanţare. Urmează Colonia Pictorilor. Acolo am făcut o altă interfaţă, am încercat să facem un acces mai vizibil şi pentru turişti şi pentru băimăreni prin micul magazin pe care l-am deschis, un punct de informare şi de documentare şi totodată acces pietonal. În acest an va urma proiectarea pentru Colonia Pictorilor. Şi în acest caz este vorba de o finanţare de la Primărie. Am primit şi spaţiile de la Stadion, cu scopul de a fi ateliere de creaţie. De la 1 ianuarie avem contractele de comodat pentru aceste spaţii, într-un timp cât mai scurt, artiştii se vor muta în aceste ateliere.

Legat de partea de infrastructură, în acest an vom rezolva şi problemele legate de titlurile de proprietate pentru Colonie şi pentru Casa Wagner. Am fost ajutaţi de CL Baia Mare şi domnul primar Cătălin Cherecheş. Am primit cu titlu de folosinţă gratuită aceste terenuri pe o perioadă de 99 de ani. Ne ajută foarte mult, deoarece nu puteam semna nici un contract cu furnizorii de utilităţi, de exemplu, deoarece nu aveam nici un fel de acte. S-a descoperit un act din 1906 care spune că terenul aparţine primăriei de la acea dată şi că imobilele construite în 1904, 1908, 1920 au fost finanţate de la bugetul local, una dintre clădiri din impozitul de 2 la sută pe alcool. Aşa cum era normal, terenurile şi clădirile au trecut în proprietatea primăriei, iar acum am primit această folosinţă gratuită pentru 99 de ani.

Rep.: Din cele povestite se vede o activitate intensă în folosul UAP, a artiştilor, a Băii Mari în ultimă instanţă. Ce s-a întâmplat în ultima perioadă?

L.G.: De obicei, atunci când se întâlnesc mai multe dorinţe, mai multe idei, se pornesc lucrurile. O singură persoană nu poate să schimbe starea de fapt. Există şi susţinerea domnului primar Cherecheş, o spun de fiecare dată, nu pentru publicitate, ci pentru că aşa este. Există o dorinţă de a face… cum a fost în cazul Galeriei de Artă, o incintă care stătea aşa, în uitare şi arăta ca o mini-cantină. Dorinţa mea, a domnului primar, a celor din CL, dar şi a angajaţilor din primărie, care ne-au ajutat să găsim tot felul de acte şi să realizăm o Galerie aşa cum ne-am dorit. Este un bun al nostru şi va fi o modalitate de a ne promova mai bine, artiştii băimăreni trebuie să fie mai bine promovaţi. Voi face tot ce pot pentru acest lucru!

Rep.: Este greu să conduci o astfel de asociaţie (UAP n.red.), femeie fiind?

L.G.: Nu este uşor! Sunt personalităţi puternice printre colegii mei, fiecare are ceva de spus, sunt sensibili, artiştii sunt mici seismografe care simt tot ce se întâmplă în jurul lor. Artiştii au şi un răspuns la ce se întâmplă în jurul lor. Nu vorbim numai de artiştii plastici, şi arhitecţii, muzicienii. Întotdeauna, curentele în cultură şi în tot ceea ce înseamnă reprezentare artistică au fost cele care au lansat tot ceea ce urma să se întâmple.Ca femeie, am oarecum şi sprijinul lor, în sensul că în CA există o atmosferă bună de lucru. Am sesizat că a existat o problemă de comunicare, ceea ce s-a remediat. Artiştii sunt puţini speriaţi, de multe ori, la ceea ce este nou, dar se obişnuiesc. E şi greu, e şi uşor!

Rep.: Are Baia Mare, în acest moment vocaţie de oraş cultural după atâţia ani de minerit şi metalurgie?

L.G.: Eu spun că da! Totuşi aici a fost un fenomen la sfârşitul secolului 19 care ne arată că în Baia Mare există un nucleu de artişti, că au existat doritori de artă. Nu mai departe, avem un Liceu de Artă cu arte vizuale, arhitectură şi muzică, copii foarte buni care merg la institutele superioare de artă, arhitectură şi Conservator, aici şi în străinătate. Sunt foarte buni! Din păcate nu se mai întorc aceşti copii. Cumva ar trebui să îi motivăm să se întoarcă pentru a putea avea cu cine lucra în continuare.

Rep.: Se poate trăi din această profesie?

L.G.: Foarte puţin, foarte greu! Sunt unii care au comenzi, pictează biserici dar este dificil pentru foarte mulţi dintre colegii mei. Evident că avem şi vârfuri care lucrează în străinătate, care vând la preţuri foarte mari, precum Mircea Suciu, Adrian Ghenie, tineri valoroşi care s-au afirmat dincolo.

Pentru băimăreni e greu, mulţi mai lucrează în învăţământ, în publicitate sau fotografie. Se găsesc mijloacele comerciale din care să câştige. După aceea, partea de creaţie, partea sentimentală, rămâne pentru fiecare o bucurie personală.

Rep.: Mai aveţi timp să lucraţi?

L.G.: Foarte puţin! Este singurul lucru pe care îl regret. Sunt şi foarte obosită, am nevoie de un timp pentru a putea face un desen. Pe de altă parte, sunt ani în care acumulez. Această meserie nu presupune să desenezi după un anumit program. Lucrezi atunci când ai ce să comunici. Sunt în această perioadă de acumulare şi chiar dacă nu desenez, mintea merge. Va veni şi perioada în care aceste acumulări vor fi exprimate prin lucrări, mai multe ca acum.

Particip la expoziţii aici şi în Cluj, dar mi-ar plăcea să pot lucra şi mai mult!

Rep.: De ce grafică şi nu pictură?

L.G.: În clasa a 9-a, la Liceul de Artă. Venise un profesor de grafică, domnul Walter… nu mai este acum. Chiar îi sunt recunoscătoare pentru multe, multe lucruri pe care le-am învăţat de la dânsul. Am început grafica, iar la început a fost destul de dificil. Trebuia să văd lumea în alb şi negru, adică să transformăm culoarea, a fost unul din exerciţiile pe care ni le-a propus profesorul. Eu m-am chinuit, pentru că nu înţelegeam acest limbaj. Cel al culorilor era un limbaj narativ, cel alb-negru este un limbaj foarte sintetic, în care totul se reduce la o lume a griurilor sau alb şi negru în gravură. Până la urmă m-am obişnuit şi a ajuns să îmi placă foarte mult. Am ajuns să văd numai în alb şi negru… A urmat facultatea, tot la grafică, atunci la Cluj se făcea grafică, aveam profesori foarte buni, acum nu mai este aşa. Cred că mi se şi potriveşte. Diferenţa între grafică şi pictură este că la grafică eşti foarte legat de tehnică, unde rigurozitatea şi organizarea muncii este foarte importantă. În grafică, desenul primează şi mi se potriveşte mai bine decât pictura. Acesta este ceva mai ludic! Desenul este scheletul, iar pictura este cea care îmbracă. Desenul este raţiunea, culoarea este poezia!

Rep.: Care este culoarea preferată?

L.G.: Roşu! Când eram mică, dacă nu mă îmbrăca mama în roşu, nu vroiam să ies din casă! Toate sunt frumoase, dar roşul a fost…

Rep.: Dacă cineva doreşte să vă găsească, unde aveţi atelier?

L.G.: La atelierul Şcolii, acolo lucrez, este un atelier lângă Universitatea de Nord, pe stil vechi, acolo avem secţia de arte plastice ateliere. Dar în scurt timp se vor da în folosinţă atelierele de la stadion şi voi avea şi eu un atelier acolo! 

„Artiştii sunt mici seismografe care simt tot ce se întâmplă în jurul lor. Artiştii au şi un răspuns la ce se întâmplă în jurul lor. Nu vorbim numai de artiştii plastici, şi arhitecţii, muzicienii. Întotdeauna, curentele în cultură şi în tot ceea ce înseamnă reprezentare artistică au fost cele care au lansat tot ceea ce urma să se întâmple”- Laura Ghinea.