Lasati-mi in pace strabunicul!

* La Cimitirul Saracilor din Sighet au fost dezgropate alte 16 schelete In perioada 2-4 noiembrie, la Sighet a avut loc o campanie arheologica, in paralel cu o investigatie judiciara, menite sa faca nitica lumina in misterul deceselor din anii ’50, survenite in inchisoarea din oras - cea a elitelor romanesti. Zilele trecute, la Cimitirul Saracilor - Cearda din Sighet a fost mare vanzoleala: Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului din Romania (IICCR) si Institutul pentru Istoria Recenta au reluat sapaturile incepute in luna iulie. In afara cercetatorilor de la cele doua institute si cei ai Memorialului Sighet - gazda evenimentelor, la sapaturi au fost prezenti arheologi de la Muzeul National de Istorie din Cluj-Napoca, procurori din cadrul Sectiei Parchetelor Militare, ai Parchetului General, medici legisti, in frunte cu profesorul Panaitescu de la IML, politisti, criminalisti si jandarmi, condusi de profesorul dr. Gheorghe Petrov. In campania din iulie au fost executate doua sectiuni, iar luna aceasta, alte doua, in care au fost descoperite un numar de 22 de morminte (sase in vara, si restul zilele trecute). Nici unul dintre mormintele dezvelite si cercetate pe cale arheologica nu dau, deocamdata, indicii precise ca ar apartine unor fosti demnitari ai statului roman care au sfarsit in inchisoarea de la Sighet. Doar unul singur, descoperit acum, prezinta interes. Este vorba de „un adult fara dentitie, cu urme de tesatura care ar putea fi si zeghe”, ne-a declarat Gheorghe Mihai Barlea, directorul Memorialului. Scheletul respectiv a fost recuperat si trimis spre analize mai complexe la Institutul de Medicina Legala de la Bucuresti. Cat despre descoperirea ramasitelor lui Maniu, aceastea mai au de asteptat, desi presa centrala a sarit aiurea sa anunte „evenimentul”... „Fostul gardian Popovici, audiat zilele acestea, este cel care a asistat in 1971 la deshumarea asa-zisului Maniu, refuzat de familie, pentru ca Maniu nu avea dentitie sanatoasa, si nici semne la picior (suferise doar o fractura care se vindecase, si nu purta tija). Atunci Securitatea a recuperat sapte cadavre, presupuse a fi cele ale lui Maniu si ale Bratienilor. „Bratianu a fost acceptat de familie, si reinhumat la Florica, desi urmasii stiau precis ca nu era el”, rememoreaza Barlea evenimentele. In fapt, la Cimitirul Saracilor, s-au practicat inhumari de 100 de ani incoace. Primii demnitari au fost inhumati in Cimitirul mare din oras, doar cei morti dupa 1952 fiind astrucati la Cearda. Apoi, acolo se afla inhumat, printre altii, chiar si strabunicul semnatarului acestor randuri, decedat prin anii ’30. Nu ar fi de mirare ca arheologii sa-i fi ridicat deja osemintele, pentru a le duce la expertiza legala. Si strabunicu’ avea dentitia slaba, era in varsta, asa ca ar putea fi confundat cu un demnitar... Sapaturile de la Cearda, efectuate intr-o graba incredibila si nejustificata, (doua casete masive in trei zile) au dus pana acum (cu o singura exceptie notabila) doar la descoperirea de schelete de copii si femei, nu si de adulti in varsta, cum erau demnitarii. Fostii gardieni care au asistat la o parte a inhumarilor, au declarat fiecare altceva, dar intr-o privinta au fost in consens: „Politicienii erau ingropati sub brad, singurul brad din zona, iar prelatii si se pare ca si generalii, sub nuc.” Numai ca alti martori ai acelor vremuri spun ca in Cimitir existau nu unul, ci doi brazi! Necropola de la Cearda are doua hectare, parte fiind acum imposibil de sapat (deoarece este cimitir activ), acolo fiind inhumati in total sute sau mii de morti (saraci, sectanti, nebuni, copii, detinuti). Practic, vorbim despre cautarea acului in carul cu fan. Arheologii spun ca vor veni din nou la anul, si ca intentioneaza sa scotoceasca 35 la suta din suprafata cimitirului. „Ar fi extraordinar sa fie identificat un singur demnitar, ceea ce ar da prilej de funerarii nationale, ca doar au fost cu totii personalitati”, sustine Gheorghe Mihai Barlea. „Noi tulburam linistea celor inmormintati aici, tocmai ca ei sa-si recapete linistea”, a concluzionat directorul IICCR si consilier al premierului, Marius Oprea, seful intregului proiect. Palaria lui Maniu Unul dintre cei mai importanti audiati a fost Alexandru Satmari, fost ofiter politic al temnitei intre anii 1953-1957, care a declarat ca si-a facut serviciul constiincios, si ca nu are regrete. Exact asa spunea si Ciolpan, fostul comandant al sinistrului penitenciar... In posesia lui Satmari s-a aflat o serie de obiecte, declarate de acesta ca fiind ale lui Iuliu Maniu: o palarie, un baston, o batista cu monograma, sau un calapod de facut pantofi, presupus a fi confectionat de politician chiar in inchisoare. Aceste obiecte, alaturi de o serie de manuscrise ce se presupune ca au fost redactate de Petre Tutea, au fost scoase de Satmari in repetate randuri la vanzare (cerand pe ele zeci de mii de euro). Ei bine, in fata procurorilor militari (dotati si cu mandat de perchezitie), Satmari s-a razgandit, cedandu-le de buna voie. Apoi, a doua zi, acesta a facut scandal, sugerand ca obiectele i-au fost sustrase ilegal de procurori, si sustinand ca se va plange la CEDO. Tot el! Satmari si-a facut si un calcul, manifestandu-si intentia de a solicita „taxa de bagaj” pentru lucrurile „de care a avut grija” vreme de peste cinci decenii, adica 50.000 lei/zi. Un mizilic de 1,6 miliarde lei, in total! Pentru niste obiecte furate sau confiscate abuziv chiar de la detinutii politici pe care-i avea in grija! Acest Alexandru Satmari este azi pensionar al Statului roman. Dupa ce a parasit Securitatea, a fost angajat ca director al Cinematografului „Muncitoresc” din Sighet, pana la Revolutie. Un exemplu clasic de tortionar nepedepsit. Daca am fi trait in Germania, ar fi murit in puscarie, asa, tot el striga ca a fost nedreptatit. Tipic pentru Romania... Istoria se repeta In paralel cu investigatiile de la Cimitirul Saracilor, generalul Dan Voinea (adjunctul Sectiei Parchetelor Militare, cel care-l ancheteaza acum si pe Iliescu), si prim-procurorul militar adjunct Viorel Siserman, au audiat zilele trecute grupul de gardieni supravietuitori ai inchisorii din Sighet, acolo unde au decedat cel putin 53 de demnitari in perioada anilor ’50. Dupa cercetari indelungate, anchetatorii au descoperit ca din cei 30 de gardieni care au lucrat la Sighet intre anii 1950-1955, mai sunt in viata doar cativa. „A fost foarte greu, pentru ca din cei 13 gardieni care mai traiesc, doar trei locuiesc in zona, restul fiind imprastiati prin tara. Pentru a lamuri lucrurile, trebuie spus ca toti au fost audiati in calitate de martori, nu de acuzati. Unul dintre ei este Silisteanu, fost ofiter politic al inchisorii, azi domiciliat in Satu Nou de Sus. Trebuie spus ca a fost foarte greu de comunicat cu el: , a declarat acesta. Nu ne-a oferit informatii”, relateaza Barlea. „Mi-e frica sa spun. Nu stau de vorba decat cu un procuror militar!”, a spus un altul, pacalit de costumatia civila a procurorilor militari. Alti gardieni au evitat sa se prezinte la audieri, motivand ca sunt bolnavi, sau ca au de hranit vitele! Generalul Dan Voinea, a anuntat despre ce este vorba: „Este unul dintre multele dosare care privesc crimele comunistilor. Acesta este un dosar format in vara, la plangerea mai multor fosti detinuti politici, printre care se numara si Cicerone Ionitoiu”. Si pentru a demonstra ca istoria se repeta, amintim ca pentru aceleasi delicte invocate acum – „crima contra pacii si omenirii” – regimul comunist ii condamna in anii ’50 pe demnitarii decedati la Sighet... Teofil IVANCIUC teofil@gazetademaramures.ro