Laptele, mai ieftin decat apa!

„O sa ajungem cea mai saraca tara din lume”, declara omul care detine cel mai mult teren in comuna Leordina. Litrul de lapte a ajuns sa fie preluat de centrele de colectare cu un pret pe jumatate fata de cel de acum doi ani. Nu e de mirare ca terenurile nu mai sunt lucrate, sau ca septelul a ajuns mai redus numeric ca in anii colectivizarii. De 17 ani de zile, agricultura romaneasca merge in jos. Oficialii europeni ne-au urecheat recent, pentru faptul ca un sfert din suprafata agricola a Romaniei este abandonata. Ca atare, in loc sa gaseasca o strategie coerenta, Ministerul Agriculturii ameninta cu majorarea taxelor pentru cei care nu-si lucreaza pamantul. Cei de la Directia pentru Agricultura si Dezvoltare Rurala (DADR) Maramures au confirmat ca in judet exista circa 2700 ha de terenuri pustii. Grav e ca aceasta suprafata s-a dublat, comparativ cu anul trecut. Nimeni nu baga in seama ca cei mai multi care lasa pamantul pustiu sunt batrani lipsiti de putere si nu au niciun sprijin. Ce-au mai facut ai nostri guvernanti? Au constituit o comisie, si au decis ca vor acorda cativa euro de hectar, pentru proprietarii „harnici” ce detin minim un hectar de fanat. Zootehnie la Leordina Pentru exemplificarea situatiei dezastruoase a zootehniei maramuresene, am ales cazul comunei Leordina care are 3000 de locuitori, si tot atatea hectare de teren. Din cele aproape 3000 de hectare, 600 sunt considerate teren arabil, si 950 ha - pasuni si fanete. Inainte de 1989, aici a functionat un CAP, ceea ce a franat mult dezvoltarea agriculturii si zootehniei „particulare”. In 1990, cooperativa s-a desfiintat, oamenii au intrat in posesia terenurilor mostenite din stramosi, si totul parea ca va intra pe o traiectorie pozitiva. Din nefericire, perioada de tranzitie extrem de lunga, a facut ca situatia sa se agraveze. In 1971, deci in plina epoca a Congresului al X-lea al PCR, intr-o vreme cand statul percepea cote de lapte, carne, branza, oua, si cand nimeni nu putea sa-si sacrifice un vitel pentru consumul propriu, in Leordina existau 1000 de vite si 3000 de oi. Astazi, intregul septel numara abia 400 de vaci si circa 700 de oi! Ce va fi dupa Aderare Desi Romania si-a negociat extrem de prost („in genunchi”, spunea cineva) dosarul agricol, totusi, dupa integrare, pentru fiecare hectar cultivat, taranii de la munte vor primi intre 100 si 250 euro, in functie de altitudinea la care se dezvolta ferma. Astfel, peste 85000 de ferme de subzistenta vor primi cate 1500 euro/an, timp de trei ani, cu respectarea conditiei ca o parte din productie sa fie dirijata spre piata. Vor beneficia de banii europeni si crescatorii de vaci de lapte, care au livrat lapte la centrele de colectare in anul de referinta aprilie 2005 - martie 2006. Sprijinul va fi eficient in cazul crescatorilor care detin cel putin 5 vaci, iar profitul va fi substantial in fermele unde se cresc cel putin 20 de vaci. Insa cea mai mare parte a fondurilor europene, miliarde de euro, va fi dirijata spre constructia si modernizarea de ferme, procesarea produselor agricole si dezvoltarea infrastructurii. Calcule triste In zi de sarbatoare, in crasma vecina cu primaria, am dat de Nutu Urda a lu’ Bonzag din Hora, batran viguros, in etate de 75 de ani, care detine cinci capete de vite, si undeva intre 10 si 50 de hectare de teren (nu vrea sa spuna cat anume are). Acesta ne-a descris, concret, situatia aproape fara iesire in care se afla crescatorii de animale: „Nu sa mai merita sa tai vaci. Centru’ de colectare da 4000 lei pa litru, iar un litru de suc (Sprite, Cola), costa 30 de mii, desi ii plin de chimicale. Amu doi ani sa plateu 7 mii pa litru, apoi o tat scazut, nu stiu de ce. Ca sa fie rentabil, laptele ar trebui sa coste 50 de mii litru’. Da, da, nu va mirati! Ia uite aici, un calcul: o vita mananca 25 de kilograme de fan pe zi, asta inseamna circa 9 tone pa an. Apoi nimeni nu cumpara fanul, ci il face pe propriul teren. Un cosas inseamna un milion pe zi, cu tot cu mancare, iar cu restul (intors, uscat, transport), o tona de fan ajunge la 2 milioane de lei. Asta inseamna ca o vaca mananca de circa 18 milioane pe an, fara sa mai socotim munca proprietarului (hranit, curatat, muls), tratamentele etc. Ei bine, pantru toate astea, o vaca da in general 15 litri de lapte pe zi, cam sapte luni pe an, vanzarea fiind asadar de 2100 litri anual. Adica, cu patru mii litru’, pot scoate 8 milioane de lei intr-un an intreg! Cum sa mai tii vite?! Iar pantru o oaie, platesti la cioban 500 de mii pe luna, si iar nu se merita, ca branza ii putina si ieftina. Amu’ cumparam tat din strainatate, si ce avem aici acasa, haramnim (n.red., distrugem). Om ajunge sa cumparam si lapte din UE, ca deja carne si altele, luam. Din aceasta cauza, tinerii nu mai muncesc pamantul, iarba nu mai ii cosita, pasunile si restul pamanturilor sa reimpaduresc. O sa ajungem cea mai saraca tara din lume! Azi, nu ai cui sa te plangi, si de o faci, o faci degeaba. Pa vremea comunistilor, cand erau abuzuri, te mai plangeai la un activist, si se face’ dreptate. Amu’, nimnic. Ni, io n-am luat nici o subventie de nici un fel, de la Birou’ Agricol mi-o zas ca n-am dreptu’”, a incheiat dezamagit batranul, care se si bucura, dar se si teme in acelasi timp, de modificarile pe care le va aduce aderarea Romaniei la UE. Teofil IVANCIUC teofil@gazetademaramures.ro