Lansarea „Monografiei Protopopiatului Vișeu

Motto: La aniversarea a 30 de ani de la reînființare, 86 de ani de la înființarea sa oficială ca unitate administrativ-bisericească și a 555 de ani de atestare documentară a organizării bisericești sub formă de protopopiat cu atribuții pastorale și liturgice, sub autoritatea canonică a episcopului locului, aducem mulțumire lui Dumnezeu în Treime slăvit: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, Maicii Domnului, Sfinților Arhangheli, protectorii istorici ai ținuturilor și domeniilor voievozilor dreptcredincioși ai Maramureșului și Sfântului Iosif Mărturisitorul, părintele și ocrotitorul episcopiei noastre, un mărturisitor și apărător al sfintei și dreptei noastre credințe, că s-a făcut dreptate poporului dreptcredincios din Maramureș și Sătmar prin reînvierea sfintei și istoricei noastre episcopii și a protopopiatelor istorice, printre care se numără la loc de frunte și de cinste Protopopiatul Vișeu.

Bucurie sfântă, apreciere și binecuvântare părintească Protopopului Mihai Chira și colectivului de redactare, pentru alcătuirea cu acribie și documentare a primei monografii a Protopopiatului Vișeu, cu aplecare asupra informațiilor și a documentelor inedite, lucrare ce se realizează în cadrul proiectului nostru eparhial „Nici o parohie fără monografie” și, prin extensie, „Nici un protopopiat fără monografie”.

 + IUSTIN,

Episcopul Maramureșului și Sătmarului

Cu binecuvântarea P.S. Iustin, episcopul Sfintei Episcopii a Maramureșului și Sătmarului și prezidat de către P.S. Timotei Sătmăreanul, Arhiereul-vicar, luni, 11 noiembrie 2024, de la ora 12.30, în impresionanta sală de spectacole și evenimente a Casei Orășenești de Cultură Vișeu de Sus, a avut loc lansarea „Monografiei Protopopiatului Vișeu - istoria unui vechi protopopiat maramureșean (1468-2023)”, într-o grandioasă manifestare.

Această „bucurie sfântă”, catalogată astfel de către însuși episcopul locului, P.S. Iustin, a fost posibilă datorită unei inițiative a Sa, un proiect eparhial intitulat „Nici o parohie fără monografie”, iar prin extensie, „Nici un protopopiat fără monografie”.

Evenimentul, nesimilar cu altele în această parte de țară, de bun augur pentru spiritul ortodox și românesc al locului, a fost moderat, cu elocință și eleganță, de către Răzvan Bucuroiu - scriitor, jurnalist creștin și teolog, la editura căruia - „Lumea Creștină” - a și apărut monumentala izbândă spirituală și tipografică, la cele mai înalte standarde în domeniu.

După câteva cuvinte de duh întemeietor și de întâmpinare a măreței realizări, rostite de către domnul moderator a fost invitat la cuvânt pe P.S. Timotei Sătmăreanul, episcopul-vicar, prezentând în cuvinte temeluitoare contextul în care a apărut respectiva monografie, în două volume, probabil cea mai reușită din întreaga episcopie.

După Excelența Sa, cuvântul i-a revenit Părintelui Arhimandrit Macarie Motogna, exarhul mănăstirilor și schiturilor din episcopia noastră, o personalitate de prim rang a teologiei maramureșene și naționale, în același timp stareț al Sfintei Mănăstiri Rohia -  cea mai prestigioasă din eparhie, vatră de cultură și de spiritualitate ortodoxă națională,  precum și pepinieră de stareți și episcopi.

După un protocol specific, au luat cuvântul ceilalți invitați și delegați episcopali din sală, membri ai Permanenței Episcopale și ai clerului, cărora domnul primar Vasile Coman le-a urat un bun venit călduros și emoționant, mulțumindu-le, totodată, pentru efortul făcut.

În continuare, a luat cuvântul părintele Virgil Jicăreanu - consilier eparhial al sectorului patrimoniu sacru și pictură bisericească, un bine-cunoscut predicator al cuvântului Domnului, agrementat și cu argumente culturale care, parafrazându-l pe savantul Nicolae Iorga, s-a întrebat retoric: ce ar putea fi omul fără credință, grai, port și tradiție? Ar fi doar o privighetoare fără glas! Tot Domnia Sa, preacucernicul părinte Virgil Jicăreanu, a adăugat că în Sfânta Episcopie există peste 80 de biserici catalogate ca monumente istorice, opt mănăstiri care fac parte din patrimoniul mondial UNESCO, dintre care două se găsesc în Protopopiatul Vișeu.

În continuarea celor spuse mai sus, domnul Mihai Covaci, restaurator de artă religioasă, a mai subliniat că zestrea ortodoxiei maramureșene este în plin proces de revalorizare, deoarece P.S. Iustin a inițiat un program de restaurare a icoanelor celor mai valoroase, reușindu-se, până acum, să fie restaurate 50, între care 30 sunt din Protopopiatul Vișeu.

La ceas de praznic sufletesc și de duh sfânt, în această zi de glorie pentru protopopiat și pentru părintele protopop Mihai Chira, care a reușit o pagină memorabilă unică în istoria protopopiatului, evident că toate discursurile au fost encomiastice, subliniindu-se, în același timp, că orice lucru bun până la capăt cu anevoie se face, dincolo de dăruirea și de felul adorabil de a fi al credincioșilor din aceste locuri.

Au mai luat cuvântul, în consecință, printre alții, părintele Ioan Pop de la Parohia Poienile Izei, care a creionat un portret social-religios al preotului maramureșean, definindu-l ca fiind cu traistă maramureșeană, cojoc de pănură neagră și slujitor al altarului, în mod permanent, astfel declarându-l, din această perspectivă, pe părintele protopop Mihai Chira ca  fiind un „prozelit” al credinței ortodoxe de tip maramureșean.

S-au mai remarcat apoi părintele protopop Florin Stan - Protopopiatul Lăpuș, profesor dr. Viorel Gherman, nașul de cununie al părintelui protopop Mihai Chira care, între altele, ne-a îndemnat să fim atenți mereu la contribuția clerului ortodox român din Basarabia, Bucovina și Regat, la renașterea ortodoxiei din Maramureș în anumite perioade istorice.

În acest context, pe același val de recunoștință națională, a luat cuvântul doamna profesor dr. Marieta Roman, întorcând gestul de omenie, spunându-ne că evenimentul,  monografia, aduc familiei sale un „mare plus”, deoarece dumneaei este descendentă de preoți (Vulpe, din Basarabia), la a cincea generație, iar soțul său este descendent de dinastie preoțească (Man  și Bârlea), la a șasea generație.

Un cuvânt de aleasă și sensibilă simțire, în același timp, „tânguitor”, l-a avut apoi doamna preoteasă Anamaria Chira care a precizat, printre altele, că realizarea acestei monografii este „și un merit al familiei Chira”, deoarece „în viața lui Mihai Chira, eu stau la rând după absolut toți”, completând că, în faza finală a întocmirii volumului, fata lor era în pragul pregătirii tezei de licență la Arhitectură, dar a făcut un efort supraomenesc în a-l ajuta pe tatăl ei, pentru că a vrut și ea „să rămână în viața lui Mihai Chira”.

I-a revenit apoi cuvântul părintelui protopop Mihai Chira, care le-a mulțumit tuturor colaboratorilor, subliniind că a rămas cu un număr considerabil de documente în copii xerox,  în capturi pe calculator și că este foarte important ca toată această zestre să-și găsească locul într-un muzeu al protopopiatului, mai ales din perspectiva documentelor și al icoanelor (restaurate sau nu), care toate trebuie păstrate în condiții optime de climă și umiditate.

Subscriu profesional la acest imperativ, căci icoanele restaurate se resemnifică, ele se adaugă în menire, adică, pe lângă valoarea căpătată de-a lungul timpului și care au însemnat ceva pentru înaintași, stârnite la o nouă viață, ne vor îmbunătăți pe noi cei de azi și vor fi un document inestimabil de artă bisericească pentru urmași, dincolo de rolul lor religios,  tămăduitor, intrinsec.

Într-un orizont de așteptare emoționant a continuat părintele protopop Mihai Chira, coordonatorul colectivului de realizatori ai măreței și monumentalei monografii cu valențe enciclopedice, subliniind că nu este „o carte de citit, ci o carte de citat”, iar rolul său a fost unul onorabil în a-i coordona pe cei nouă colaboratori.

Monografia este o frumoasă sumarizare a întregului demers de recuperare spectaculoasă a memoriei locului, care s-a vrut un volum aniversar de exact 555 de pagini, dar care a ajuns să numere peste 900 de pagini, lucru pentru care Domnia Sa le-a mulțumit bunului Dumnezeu, P.S. Iustin și tuturor colaboratorilor, adăugând că aceasta o face cu gândul deja la ediția a doua, ca o datorie de credință.

În cuvântul său de final, dar și în cele presărate pe parcursul gestionării minunatului eveniment editorial, teologul Răzvan Bucuroiu a mai ținut să aprecieze că atunci, cu o zi înainte, când a participat la oficierea sfintei liturghii duminicale, enoriașii vișoani nu au fost simpli asistenți, ci aceștia au participat, s-au implicat, trăind miracolul binecuvântării hristice.

Răzvan Bucuroiu a încheiat concluzionând că, prin această „bucurie sfântă” a lansării monografiei protopopiatului, sunt cinstiți înaintașii, sunt onorați cei din prezent și se dă nădejde celor din viitor.

Având credința sacră că „omul este coroana Creației”, a lui Dumnezeu, știind că „școala este sora mai mică a bisericii” și că primele școli au apărut în tinda afumată a bisericii și a mănăstirilor, am la fel de lămurită convingerea că părintele protopop Mihai Chira și-a câștigat un loc în galeria preoților neamului, pentru că este dăruit cu har și cu grație divină,  având menirea sfântă de a ne face să ne simțim dimpreună atât pe cei de azi, între noi, cât și cu strămoșii noștri.

Vivat, crescat, floreat!