La povesti cu un rebel: Dan Mihalache (II)

Rep: Cum e sa fii raportor sau reprezentant la diverse intalniri, din Rusia pana-n Norvegia? Rapeste din atentia acordata zonei sau, dimpotriva, imbogateste discursul, imaginea, creionarea unui anumit gen de imagine a lui Mihalache? D.M: Eu nu cred ca cineva poate sa-mi spuna ca n-am fost pe aici. Cred ca oamenii judeca mult mai atent, m-au vazut, m-au simtit implicat. Din acest punct de vedere, n-am niciun fel de dureri de cap. Dupa cum n-am dureri de cap nici in ceea ce priveste subiectul ca nu sunt nascut aici. Baia Mare s-a construit pe oameni veniti din toate colturile judetului, din toate colturile Romaniei. Hollosy Simon n-a fost baimarean, dar asta nu-l impiedica sa fie unul dintre cele mai rezonante nume ale Baii Mari si orasul sa se mandreasca cu el. Din acest punct de vedere, inteleg mai greu desertul de idei in care se zbat unii, cum ar fi Mircea Man, care ma ataca sub pretextul ca nu-s de aici. Rep: Nu suntem putin intarziati din punctul de vedere al tendintelor, normalitatii? D.M: Cred ca lumea nu mai judeca asa. Sunt, insa, unii politicieni care intarata si scot ciclic acest fundamentalism al buletinului de identitate. Eu m-am nascut in Timisoara, am trait mult timp in Bucuresti si ma simt mai baimarean, probabil, decat multi baimareni. Rep: Cum e sa te simti baimarean? D.M: Uneori frustrant, vazand ca potentialul locului e urias si ca sunt in frunte un numar de politicieni mediocri, orientati spre interesele lor inguste, ca sa nu valorifice acest potential la adevarata lui valoare. Rep: Vom reusi sa cream o meritocratie care sa duca la normalitate? D.M: Cred ca Baia Mare si Maramuresul merita mai mult. Ar fi putut sa fie, pentru nord-vestul Romaniei, principalul vector de dezvoltare economica si sociala. Insa din cauza unei clase politice incapabile, si o spun cu maxima responsabilitate, a ramas cantonata undeva la periferia dezvoltarii economice, din pacate. Rep: In conditiile unei victorii in batalia pentru Senat, pe fondul unor discutii care au existat in partid, cum va iesi Dan Mihalache din imaginea asta de rebel, care mai spune lucrurilor pe nume, inclusiv in partid sau la varf? D.M: Eu n-am sa-mi abandonez niciodata conditia de rebel. Mai bine, ies din politica. Cred ca faci politica nu doar pentru a avea o demnitate, nu doar pentru a supravietui pe coridoare, pe langa mai marii vremelnici ai zilei, ci pentru a exprima diferite idei. De la acest crez pornesc. Nu-l voi abandona niciodata. Atunci cand ma va deranja ceva, ca-i vorba de partid, ca-i vorba de politica, in general, voi spune aceste lucruri. Si le voi spune cu voce tare. Rep: Validat de oamenii care v-au ales, nu veti fi cu atat mai deranjant? D.M: Poate, da, dar sper sa nu trebuiasca sa fiu deranjant. Eu cred ca, daca lumea imi va da votul, mi-l va da pentru ceea ce sunt, nu pentru un fel de mic activist care tace din gura, inghite in sec si asteapta ca cineva sa-l puna intr-o functie buna. Noi, toti, configuram linia partidului, impreuna. Eu sunt unul dintre ei. Daca sunt minoritar la un moment dat, imi accept situatia. Atunci cand am avut anumite conficte in interiorul partidului, multi prieteni m-au sfatuit sa plec. N-am facut-o, pentru ca am muncit prea mult in acest partid si mi-am construit o identitate si in interiorul stangii europene. Rep: Cum ii vedeti pe competitori, aveti o tactica ce tine cont de modul in care vor reactiona sau aveti ideea de a transmite propriul mesaj? D.M: Doresc, in primul rand, sa-mi transmit propriul mesaj, legat, pe de o parte, de mesajul general al partidului, pe de alta parte, de problematica locala. Repet, e o competitie pentru parlamentare. O competitie in care mergem si spunem ca noi, PSD, dupa 4 ani de haos, dezordine si certuri, putem asigura o guvernare stabila, coerenta, care sa imbine deopotriva performanta economica si beneficiile sociale. Pe de alta parte, e un mesaj personalizat pentru problemele Baii Mari. Si, nu in ultimul rand, un mesaj care tine de persoana mea. Aveti nevoie de o voce mai puternica in Parlamentul Romaniei! Nu vreau sa discut despre competitori. Voi aborda aceasta lupta electorala in termeni de maxim fair-play. Pe doamna care reprezinta PD-L o cunosc mult prea putin, pentru a avea o evaluare asupra performantei sau ideilor ei politice, pe concurentul meu din partea PNL il cunosc ceva mai bine, e un om OK. Dar, din pacate, apartine vechii clase politice maramuresene, care a avut grija sa izoleze acest judet. Rep: Ati simtit o anumita dorinta de conservare sau va puteti gasi ca o „trupa” de tipi, chiar competitori, care spun ca sunt oameni normali, cu un alt fel de mesaj? D.M: Exista oameni cu care s-ar putea face nu neaparat o „trupa”, sunt oameni cu care s-ar putea construi un parteneriat in folosul Maramuresului, indiferent de culoarea lor politica. Insa, din pacate, asistenta vechii clase politice, a intereselor inguste va impiedica acest parteneriat. Rep: Pana la urma, ca votanti, nu avem nevoie sa ni se spuna: eu sunt partidul cutare. Avem nevoie de politicieni deosebiti, de forta, care sa transmita un mesaj corect si care sa fie validat de Parlament. Nu neaparat un steag al partidului, ci un steag al programelor. D.M: Sper sa fie un vot pentru normalitate, pentru un alt fel de politica. O politica perceputa nu ca o recompensa. Parlamentul nu trebuie privit ca o recompensa, nici prin intermediul viselor de marire. Eu, in sistemul privat, as castiga mult mai bine. Si nu as fi alergat in fiecare week-end din Baia Mare in Borsa, la Sighet sau Targu Lapus. Sunt pentru politica nu ca demnitate, ca recompensa, ci ca serviciu public. Rep: In Norvegia, exista politicianul, pur si simplu? D.M: Politica ar trebui sa fie o profesie exercitata cu profesionalism. Pentru ca reprezentarea intereselor cetatenilor se face prin mecanisme care devin din ce in ce mai sofisticate. Romania e in UE, nu mai ajunge sa afirmi ca esti un tip tare pe afaceri. Sau sa te gandesti ca e bine sa intri in Parlament, ca sa fii domnul deputat si, eventual, sa ai protectie in fata concurentei sau in fata legii. Rep: S-a vehiculat teza ca politicienii sa fie niste oameni bogati, pentru a putea face linistiti politica. D.M: Nu cred ca trebuie sa fie neaparat bogati. Trebuie sa aiba o meserie. Sunt tot felul de oameni care au intrat in politica, pentru ca nu au o alta meserie. Rep: Liderii Partidului Socialist din Franta sunt niste bogati? D.M: E greu de stabilit o regula. Eu n-as merge pe teoria ca trebuie sa fie bogati sau saraci. Nu cred ca trebuie sa fie tineri sau batrani, credinciosi sau atei. Cred ca trebuie sa fie, pur si simplu, oameni care vad in politica un serviciu public si se consacra lui. Nu trebuie sa fie oameni care sa vada exclusiv avantajele materiale ale politicii, pentru ca nu sunt atat de mari, nu trebuie sa vada in politica un mijloc de a face trafic de influenta. Sunt si pe aici niste tipi care umbla cu carnetelele si explica cum au adus bani si ce comision li s-ar cuveni. E o chestiune cu incidenta penala. Acest model de politician nu trebuie votat. Rep: Politicienii nu spun franc unele lucruri, de ce nu-si exerseaza un asemenea tip de dialog? D.M: Oamenii recepteaza cand cineva vrea sa para ceva ce nu este si, atunci, schimba canalul. Si tu, politician, traiesti cu iluzia ca ai stat o ora pe TV si, mama, cati te vor vota. Lumea simte ca tu chiar crezi in ce spui. Asta-i si secretul succesului sau al esecului. Rep: Pana la urma, cine o sa discute despre criza economica, daca toti o sa fie niste frumosi actori? Cine o sa discute in comisia economica a Senatului cu Mugur Isarescu? D.M: Avantajul sistemului pe liste era ca permitea partidelor sa conserve un numar de oameni din zona tehnocratiei. Acestia, in momentul de fata, merg in acest malaxor al votului uninominal si, din punctul asta de vedere, va fi probabil un regres al viitorului Parlament. Din trei elemente: mandatul va fi focalizat exclusiv pe asteptarile locale (deci n-o sa mai intereseze pe nimeni sa discute de Codul de Procedura Penala, sa spunem), pe de alta parte, lipsa de predictibilitate in ceea ce priveste specializarea interna a Parlamentului (inainte, se spunea ca punem pe lista pe unul care e specialist in energie) si va fi si coerenta foarte scazuta in procesul legislativ. Sansele ca un specialist, o minte luminata, un doctor docent sa ajunga in Parlament sunt foarte mici, pentru ca oamenii vor spune ca problemele sunt altele: le trebuie lemne sau sa li se repare acoperisul de la gradinita. Presiunea locala, care va privi in principal alocarea de fonduri, va fi foarte mare. Or, Romania n-are cum sa reziste la asta, ca se rupe de tot. Pentru ca aceeasi presiune o s-o faca si vasluianul, si damboviteanul. N-ai cum sa dai bani la toata lumea. Dan PARCALAB dan@gazetademaramures.ro