La poarta Europei, totul va sfarsi in lacrimi

… nu am pretentia sa se adune Marea Adunare Nationala ca sa recunosc. Imi ajungi tu. Asta ma diferentiaza, ca individ, de personajul blamat pentru tot raul facut tarii asteia?, de parca de saisprezece ani, noi, izbavitii, am reusit sa devenim europeni. Cred ca nu ma diferentiaza, dar ma ajuta sa recunosc fara asistenta unei mari si europene adunari: asa neeuropean cum inca sunt, il stimez pe Kaldi, neeuropeanul pastor de capre, al carui rationament (primitiv, asta poate fi definit ca primitivism?) a revolutionat trezirea, descoperind cafeaua. In fata descoperirii pastorului, cafeaua, imi mai recunosc condamnabila neiritare cauzata de insomniile amanatei aderari. Ne-au prelungit zbaterea, Romania va intra in Uniunea Europeana. Dar asta ni se va comunica in octombrie. Ne-au sanctionat restantele. Urale din toate colturile puterii politice. Dam cu basca de pamant si scandam, proletar, Ro-ma-ni-a - U-E, Ro-ma-ni-a - U-E! Hai ca i-am convins. Ne baga. Nu mai conteaza ca in Maramures exista doar putin peste 300 de kilometri de retea de canalizare. Pana in 2018, mai facem peste 500, ca, deh, suntem in UE. Suntem. Dar de ce ne-au primit, si cum intram? Cea mai pertinenta si onesta declaratie a europarlamentarilor, care au amanat verdictul aderarii Romaniei, i-a apartinut lui Nigel Farage. Dupa mareea de entuziasm declarativ, britanicul a spus: “Ar trebui sa oprim aceasta farsa conform careia Romania si Bulgaria vor adera la Uniune pentru ca indeplinesc criteriile. Ele vor adera din motive politice; aderarea celor doua tari va fi o victorie pentru clasele politice si o victorie pentru politicienii din Romania si Bulgaria”. Apoi, coborandu-ne pe Terra, Farage a subliniat faptul ca o data ce vor deveni membri ai Uniunii, “aderabilele” vor pierde multi oameni talentati. “Totul va sfarsi in lacrimi”. Cu ce intram in UE? Noi, maramuresenii, cu 47 (din 61) de sate, orase, municipii care nu dispun, de exemplu, de sisteme de colectare a apelor uzate. N-avem bani, n-avem chef sa facem proiecte, las’ ca le colecteaza pamantul… Mai intram in UE cu: nici un teren agricol irigat in conditiile existentei unei campanii mondiale de combatere a efectelor secetei si defrisarilor; cu minimum doisprezece ani de tranzitie in care vom finaliza lucrarile edilitare si de infrastructura pe care le-am inceput; cu peste 30 de mii de hectare de terenuri poluate de activitati de extragere si reparare a minereurilor neferoase… La poarta Europei, mandri, totul va sfarsi in lacrimi. Catalin VISCHI catalin@gazetademaramures.ro