„La marginea satului”, de Madarassy György

Lucrarea “La marginea satului” a fost realizată de către pictorul Madarassy György în anul 1979. Pictorul, născut în anul 1947, a activat intens la Baia Mare între anii 1974 -1988. S-a mutat la Nyíregyháza, în Ungaria, după 1990 participând sporadic la expoziţiile organizate de Filala Uniunii Artiştilor Plastici de la Baia Mare.

Lucrarea de faţă este reprezentativă pentru creaţia pictorului din perioada de la Baia Mare, deoarece, după plecarea sa în Ungaria artistul schimbă în creaţia sa atât stilul, cât şi, în cea mai mare parte, subiectele şi tematica.

În perioada sa băimăreană, Madarassy Görgy a abordat peisajul şi compoziţiile cu personaje, remarcându-se ca un reprezentant de seamă a generaţiei sale şi a picturii contemporane băimărene. Cu siguranţă, putem afirma că artistul a fost influenţat de climatul artistic băimărean, în acea perioadă relieful băimărean fiind deseori prezent în reprezentările sale picturale. Personajele sale vin, de obicei, din lumea satului, dar şi din lumea citadină sau din atelierul pictorului. În cazul lucrării de faţă, personajele par a fi desprinse dintr-o lume a Evului Mediu sau a Renaşterii.

Madarassy György s-a declarat, nu o dată, în interviurile sale, tributar maeştrilor artei clasice universale, în special lui Rembrandt şi lui El Greco. Dacă de la Rembrandt şi-a însuşit lecţia clar-obscurului, a făcut-o printr-o exemplară adaptare la canoanele artei moderne, lăsând culoarea să înlocuiască brunurile maestrului, dar desenul se supune unei rafinate şi expresive epurări a detaliilor printr-o esenţializare pe care nu a dus-o niciodată până la o geometrizare care să sărăcească de expresie figura umană.

Desenul evidenţiază figurile prin contururi precise şi delimitarea suprafeţelor a la Ingres. Mai degrabă, Madarassy a căutat acele trăsături suficiente expresiei, evitând orice exces al descriptivului. Motivele sale antropomorfe, zoomorfe şi fitomorfe din La marginea satului sunt generice, personajele sunt surprinse într-un ritual care se pare că este unul care celebrează natura. O sărbătoare de primăvară, se pare, după verdele care domină spaţiul compoziţional. Accentul cade pe personajul din stânga, care întâmpină alaiul de personaje care poartă cu ele simboluri vizuale şi auditive, menite să dea importanţă alaiului şi manifestării închinate renaşterii naturii. Staticitatea personajelor subliniază solemnitatea momentului.

Este, probabil, un ritual cu origini ancestrale, pe care îl putem întâlni în mai toate civilizaţiile umanităţii, personajul cu goarnă purtând straie care aparţin mai degrabă unui clown, decât unui ţăran localizat prin port unui spaţiu geografic precizat. Clădirile din fundal sunt mai degrabă volume arhitecturale neutre oricărui stil, aşa cum le putem întâlni în pictura de început a Renaşterii.

Costumaţia personajelor ne trimite spre teatrul popular sau spre Commedia dell Arte, această ambiguitate, precum şi trimiterile spre referinţe din istoria artelor care merg până înspre Giotto, Mantegna sau Luca Signoreli, catifelările care sugerează tapiseriile Renaşterii, le-am putea înţelege ca făcând parte la Baia Mare din primele manifestări ale postmodernismului în peisajul cultural local.

Farmecul pictural al lui Madarassy se propagă prin atmosfera obţinută din contrastele sale valorice şi accentele potenţate de culoare, prin aerul suprareal pe care-l degajă, în cazul de faţă verdele dominat contrastează cu oranjul personajului din stânga, care devine centrul de interes al tabloului. O pictură simbolistă, în pragul oniricului, cu rapeluri în culturile clasice europene.

Consultant artistic dr. Dorel Topan