La Dragomirești, cultura se conjugă iar la persoana întâi plural

La inițiativa inimosului și curajosului primar prof. Vasile Țiplea, edilul urbei cocoșului, adică al tânărului oraș de pe Valea Izei, Dragomirești, în zilele de 12 și 13 iunie 2021, a avut loc un eveniment cultural, îndelung așteptat, Conferința Națională „Tradiția în vreme și sub vremuri”; în fapt cea de-a cincea ediție a Simpozionului „Veghetori la obârșii”.

Organizatorii prestigioasei manifestări cultu­rale au fost, pe lângă Primăria Dragomirești, Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca, Centrul Universitar Nord din Baia Mare, Facultatea de Litere, Domeniul Studii Culturale, precum și Centrul de Cercetări Teologico - Filosofice al obiceiurilor românești din Maramureș - Dragomirești.  
Manifestarea a debutat sub auspicii academice, deoarece universitarilor băimăreni li s-au adăugat, în persoană sau online, specialiști în domeniu din Cluj-Napoca, Timișoara, Sibiu, București ș.a.  
În cuvântul de deschidere, doamna conf. univ. dr. Delia Suiogan de la Baia Mare, sufletul spiritual al manifestării, ne-a expus, între altele, bucuria și importanța acestui nou început. A urmat la cuvânt domnul decan, conf. univ. dr. Ioan-Mircea Farcaș, de la aceeași universitate băimăreană, care ne-a prezentat, într-un mod scolastic, dar atractiv, o temă incitantă despre derivatele inedite din subdia­lectul maramureșean.  
Cel de-al treilea cadru didactic universitar, dl prof. univ. dr. George Achim, care este și pre­ședintele Școlii Doctorale băi­mă­rene, ne-a vorbit, pe larg, într-un mod academic, despre cartea lui Vasile Latiș - Păstoritul în Munții Maramureșului, prezentându-ne o lucrare doctă: „Vasile Latiș - despre tradiția și hermeneutica păstoritului în Maramureș acum 50 de ani”. Universitarul băimă­rean ne-a propus teme de o im­por­tanță deosebită, de mare anvergură intelectuală, precum: morfologia pastorală, structura de neam, viziu­nea integratoare a țăranului mara-mureșean, semiotica lumii pas­­to­rale, cromatismul acestei lumi ș.a.
În continuarea lucrărilor au intrat în scena online universitari de mare prestigiu ai României, precum Otilia Hedeșan de la Universitatea de Vest din Timișoara - „Tradiția: ce mai este ea la anul 2021?”; Doina Ișfănoni, cercetător etnolog la Muzeul Național al Sa­tului „Dimitrie Gusti”, București - „Relația dintre patrimoniul material și patrimoniul imaterial în cercetarea costumului popular românesc”; Ioan Cuceu, condu­cător de doctorat la Universitatea „Babeș-Bolyai” Cluj-Napoca, care a adus un imn binemeritat unui maramureșean prestigios, prin lucrarea „Mihai Dăncuș - director fondator al Muzeului Etnografic din Sighetu Marmației”; Eleonora Sava de la Universitatea „Babeș-Bolyai” Cluj-Napoca - „Biografii culinare. Caietele de rețete - hărți ale lumilor sociale și culturale”; Marian Nencescu, CS III, Institutul de Filozofie „Constantin Rădu­lescu-Motru” București - „Dragobetele sau banchetul filosofic la români”; Alina Branda, Universitatea „Babeș-Bolyai” Cluj-Napoca - „Tradiție și modernizare într-un sat transilvănean. Un studiu de caz”; Cosmina Berindei, Institutul de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu”, Academia Română, Filiala Cluj-Napoca - „Aspecte etnografice și lingvistice privind arhitectura tradițională în desenele din corpusul de răspun­suri la chestionarul I. Casa Muzeului Limbii Române” ș.a.
Din rațiuni ușor de înțeles, am să mă opresc asupra lucrării universitarului clujean cu origini maramu­reșene, Nicolaie Hodor, care ne-a prezentat o lucrare fascinantă despre trecutul nu prea îndepărtat al Maramureșului și repercusiunile acestuia până astăzi. Demersul său, „Mândră a fost vremea de mult. Fragmente din tradiția maramu­reșeană”, a suscitat o multitudine de observații, deoarece era ilustrat cu fotografii de document sau îndeobște cunoscute din mediul online.
De un interes deosebit s-a bucurat lucrarea doamnei dr. Aura Pintea de la Direcția Județeană pentru Cultură Maramureș, „Tradiții uitate din satele maramureșene  locuite odinioară de evrei”. Toți cei prezenți s-au arătat interesați de condiția evreului maramureșean, de statutul său, de numărul lor, de interdicțiile alimentare, iar unele dintre acestea au fost prezentate în varietăți diferite și din mai multe sate ale Maramureșului. În acest context, cu modestia de rigoare, aș aminti și lucrarea subsemnatului „Maramureșul – kitsch-ul nostru cel de toate zilele” care, de asemenea, a inspirat o dezbatere fecundă cu exemple, din păcate, dramatice.
Închei acest tablou hermeneutic de prezentare a lucrărilor, invocând intervenția călugărului Atanasie Mercaș de la Mănăstirea Nicula, care, prin studiul său „Tradiția iconografică pe sticlă în istoria artei transilvănene”, a reușit să ne lumineze privind rolul icoanei în conturarea identității naționale românești, evidențiind ideea că în fapt a existat un triumvirat de mănăstiri de iconari niculeni, din care făceau parte lăcașuri de cult cu ateliere de iconari: Nicula, Dragomirești și Moisei.

În preambulul celei de-a doua secțiuni, în sala de expoziție a Centrului au fost prezentate cele patru volume de studii și comunicări, edi­tate de către această prestigioasă instituție mireșteană, sub auspiciile Academiei Române. De asemenea, s-a făcut vorbire, de către mai mulți lectori, lansându-se, totodată, cartea universitarului clujean, pr. prof. dr. Ioan Bizău „Tradiție și continuitate artistică la Nicula. Contribuția călugărului Ilarion Mureșan”. Despre prețioasa carte cei prezenți au opinat că este cea mai sinceră lucrare apărută vreodată despre școala țărănească de pictură de la Nicula, când un sat întreg a devenit un sat de pictori de icoane, dar și despre fenomenul religios ortodox din această parte de țară; marele profesor de la Cluj mărturisind lucruri pe care nu le poți spune nici sub taina spove­daniei, uneori.
După-masă, simpozionul a conti­nuat cu lucrări prezentate, în plen, de către personalități locale, de către studenți și masteranzi băi­măreni.
A doua zi s-a consumat ca un fel de secțiune practică a etnografiei, prin observarea vieții cotidiene din localitatea Dragomirești, prin vizita la Muzeul Țărăncii Române, singurul muzeu de acest fel din țară, prin participarea la slujba religioasă duminicală de la Mă­năstirea „Sfântul Ilie” din Dra­go­mirești, stareț fiind prea cu­viosul părinte Sofronie. Oaspeții veniți au putut vedea aici cel mai impresio­nant, mai original și fastuos aco­periș de draniță imaginat vreodată care are câteva inovații arhitectonice.
În același context, s-a subliniat faptul că, așa cum există un Crăciun al țăranilor, războaie sau revoluții ale lor, tot așa există și o religie țărănească, rostuită poate în jurul icoanei așezate pe peretele dinspre răsărit. Țăranul român a pus, pe lângă sfințenia religioasă a sfântului „închipuit”, și zăcă­mântul său sacru ancestral; în acest fel, icoana Sfântului Gheorghe era atârnată și în grajdul vitelor, iar sfinții țăranilor deveneau sfinți mistici.