La Bondi, la poarta…

* Ziua portilor deschise la Institutia Prefectului Rusine! Ziua Portilor Deschise la Institutia Prefectului a confirmat ca nu-i destul sa vrei sa arati ca esti competent si profesionist, ci trebuie sa si demonstrezi. In afara de servirea ireprosabila cu apa si cafea, putem spune ca actiunea a fost o comedie incalificabila. Asta in baza situatiilor de care am avut parte. La inceputul saptamanii trecute, Prefectura ne-a trimis programul institutiei pe zilele 6 – 10 noiembrie de doua ori, pentru ca in primul comunicat au uitat sa scrie ca este saptamana cu „Ziua Portilor Deschise la Institutia Prefectului”. Cei de aici ne-au demonstrat de cateva ori ca au grave disfunctionalitati la capitolul transparenta si profesionalism, tocmai de aceea am asteptat cu nerabdare sa vedem daca s-a schimbat ceva. „De musai, ca de voie buna” In ziua „portilor deschise” am mers la Prefectura. Barierele si jandarmii de la intrare erau la locul lor, atata doar ca nimeni nu era legitimat. Am zis un „uau” scurt, ca nimeni nu completa cereri pentru audienta, si era sa ne apuce durerea de inima cand o tanti ne-a intrebat daca nu vrem apa minerala sau cafea. Primul semn ca lucrurile erau de fapt doar putin fardate a fost in clipa cand o „doamna” a strigat catre un tip din holul institutiei „nu luati pliante de pe masa aia, ca alea-s pentru expozitie! Luati de dincolo!”. Desi programul de vizite incepuse la 8.30, la ora 11.30 semnasera in condica de primire doar 5 persoane, dintre care 4 reprezentau doua grupuri de copii de gradinita, si doua grupuri de la liceele Vasile Lucaciu si Liceul de Arta. Bineinteles ca profesorii au lasat scris ca apreciaza „deschiderea institutiei spre cetateni”, ca doar in acest fel si-au bifat un nou punct in materie de activitati extrascolare, pe baza carora primesc salarii de merit. „Ioi, Good!” Vin cativa elevi de la Colegiul Economic, care sunt escortati de Dan Buca (purtatorul de cuvant al Prefecturii) in sala de sedinte. Acolo sunt intampinati de Liviu Gavrilescu (consilier al prefectului) care le spune ca le va prezenta un filmulet despre „garantul legilor in teritoriu”. O eleva afla ca s-a asezat pe scaunul pe care sta prefectul la sedinte si exclama „asta da viata!”, numai ca o angajata de acolo completeaza in timp ce aseza sticle cu apa: „studiaza mult si o sa ajungi sa stai pe scaunul asta”. Am zambit amar la „studiaza mult”, la fel cum am reactionat si cand Gavrilescu le-a spus copiilor ce studii are prefectul Bondi Gyongyike, bineinteles omitand aspectul ca aceasta si-a platit o parte din cursuri din banii contribuabililor. Am ascultat cateva minute spiciul lui Gavrilescu, care a facut slalom prin prezentarea institutiei si a atributiilor acesteia, insistand insa pe „chestiile” ce tin de ce va urma dupa aderarea la UE. Spunand ca vor disparea vamile, Gavrilescu a traznit urmatoarea: „Anglia va fi ca si cum ar fi judetul Satu Mare”. In plus, s-a mai laudat ca preda si la Universitate. Si stiti ce-a mai spus? Ca functionarii publici sunt invatati ca „stapanul tau e cetateanul pentru ca de aceea esti angajat, sa satisfaci doleantele acestuia”. Mi-am muscat limba. Dupa ce le-a aratat cateva poze cu institutia spunand „asta-i sala in care ne aflam… aici e prefectul cu presedintele Basescu… is holurile…”, prezentarea s-a-ncheiat. Dan Buca l-a rugat pe Gavrilescu sa-i conduca pe elevi mai departe. Iar acesta i-a condus, atentie (!), spre iesire! Asa ca elevii de la Colegiul Economic s-au ales cu o plimbare pana la Palatul Administrativ, unde au vazut ceea ce gaseau si pe Internet. Bondi Gyongyike a deschis conferinta de presa cu “bune ziua”, urmand cu rigurozitate un intreg arsenal de dezacorduri gen „lumea sa poate sa citeasca”. Am aflat insa un lucru nou: Maramuresul este un „judet cu inima larg deschisa”. Intr-o esuata tentativa de modestie, Bondi a zis „nu sunt un inger coborat din ceruri”, vrand sa spuna unor tineri ca este un om normal. Promitem sa ne interesam daca tinerii au invatat de la Bondi reteta de gulas, nu de alta, dar am aflat ca asta-i iese mai bine decat sa dea exemple de profesionalism si competenta in materie de administratie publica. “A fost o greseala” Institutia n-a fost „gatita pentru musafiri”: mochetele erau murdare, din toaleta venea un danf ingrozitor, iar paianjenii erau unde-i lasasem. Chiar si de „Ziua Portilor Deschise” oamenii au fost pusi sa astepte. Laura Trif, o pensionara curioasa sa vada institutia „pe dinauntru” ne-a marturisit (de buna credinta) ca „mi-au spus sa astept pana pleaca grupul”. Batrana a fost insa mai norocoasa: desi n-a vazut filmul cu prezentarea institutiei, i-au fost aratate birourile si chiar a intrat s-o vada „live” pe doamna prefect. In biroul acesteia, cel care o insotea n-a mai insistat pe studiile din CV-ul prefectului, ci pe faptul ca „aici e telefonul guvernamental” (spunand acest lucru de doua ori). Bineinteles ca l-am intrebat pe Gavrilescu de ce nu i-a condus pe elevii de la Colegiul Economic si prin birourile institutiei, insa acesta ne-a raspuns senin si resemnat „a fost o greseala!” Daca noi l-am acuza de superficialitate, ca-si face treaba de mantuiala si ca n-are competenta sa lucreze in Prefectura, iar apoi sa-i spunem “a fost o greseala!”, oare ne-ar ierta? Mai mult, Prefectura are un motto desprins parca din cartile SF: „Administratie pentru toti, Siguranta pentru fiecare!” (cu “A” deasupra lui “S” – credem ca nu e acrostih) Mircea CRISAN mircea@gazetademaramures.ro