La AJOFM, ca la razboi

Sunt convins ca multi dintre voi ati vazut Forrest Gump si va amintiti una dintre celebrele sale expresii, „Shit happens”. Stiu ca multi dintre voi ati vrea sa vedeti traducerea in romana. Din pacate, nu cred ca o lasa editorul, dar expresia spune, de fapt, ca viata e plina de imperfectiuni sau „C’est la vie” (conform Wikipedia). Oricum, saptamanile trecute, am fost anuntat ca postul meu va disparea din organigrama GAZETEI si ca urmeaza sa devin somer. Evident, primul impuls dupa aflarea unei astfel de vesti nu este de a sari in sus de bucurie si nici de a face chef ca nu te mai bate nimeni la cap sa iti semnezi articolele, sa le pui titlu sau sa iti pastrezi biroul curat... Inevitabil, pana la urma, accepti trista realitate si te indrepti spre birourile Agentiei Judetene pentru Ocuparea Fortei de Munca, pentru a-ti depune dosarul si a-ti asuma noul statut. Acela de somer. Nu o sa va plimb prea mult pe la toate ghiseele pe la care trebuie sa mergi cu hartia pe care ti-o da firma pentru a-ti construi dosarul, dar nu-s putine. In plus, cei mai multi dintre angajatii de acolo te trateaza de parca tocmai au aflat ca ai trecut prea aproape de parbrizele masinilor lor, avand in mana o cheie franceza. Frustrat si enervat de felul in care am fost tratat in mai multe randuri de acestia, am ajuns sa fac reclamatie la directoarea institutiei, doamna Bontea care, pentru a corecta greseala angajatilor Agentiei, m-a ajutat sa trec mai repede peste toate formalitatile, astfel ca a doua zi mi-am primit minunatia de Carnet de Somer. Convins fiind ca nu am fost primul care a fost tratat astfel de angajatii AJOFM, am intrebat un psiholog ce crede despre acest tip de comportament al oamenilor platiti dintr-un buget la care si noi, fostii angajati, am contribuit si ale caror unice probleme in timpul orelor de munca pareau socializarea cu prietenii lor. Ce simte un om care este disponibilizat si care intra in masinaria asta a birocratiei romanesti? Disponibilizarea reprezinta un factor de stres pentru cea mai mare parte a oamenilor, prin faptul ca se pierde o serie de beneficii, precum cele financiare, interactiuni sociale, sentimentul de utilitate etc. Aceasta poate reprezenta un catalizator pentru reactiile emotionale negative. Altfel spus, o situatie precum disponibilizarea il face pe individ sa fie mai sensibil, mai reactiv la situatiile din jur. Disponibilizarea reprezinta intr-adevar o problema (cum sunt, de altfel, si alte probleme: divort, pierderea unei persoane dragi, promovarea sau nepromovarea intr-o functie la locul de munca etc). Persoanele cu o anumita vulnerabilitate emotionala, atunci cand se confrunta cu o problema, au tendinta sa se focalizeze pe latura emotionala a ei si mai putin pe cea practica. De aceea, exista tendinta de a „vibra” mai mult la modul in care suntem tratati. Birocratia, sistemul care permite ca un functionar sa trateze neadecvat clientii, este desigur un sistem defectuos. De altfel, acest sistem prost aplicat il regasim in foarte multe contexte. Ceea ce este trist e ca il regasim si in institutii in care clientii sunt, in marea lor majoritate, persoane care se confrunta cu probleme concrete, precum somajul. Cum ar fi normal ca angajatii AJOFM sa trateze oamenii care ajung in fata lor? Angajatii AJOFM ar trebui sa se comporte la fel ca si toti ceilalti angajati din diversele institutii care interactioneaza cu diversi oameni, adica ar trebui sa respecte normele de conduita in raport cu clientii. Nu consider ca ar trebui sa aiba un comportament mai protectiv decat in alte institutii, deoarece rolul lor acolo nu este de a sprijini emotional acesti oameni, ci de a rezolva problema dosarelor lor. Presupunand ca cazul meu nu e unic, exista vreo lege care protejeaza oamenii care sunt umiliti zi de zi de angajatii statului? Ceea ce este cert e ca orice persoana care nu-si realizeaza munca conform normelor de interactiune cu clientii impuse (in orice institutie ar lucra) poate fi reclamata, pe buna dreptate. Nu stiu sigur, dar banuiesc ca reclamatiile pe cale ierarhica sunt primele optiuni in cazul acesta. In concluzie, dragi someri, nu fiti timizi! In caz ca sunteti nedreptatiti, mergeti direct la etajul unu, unde se afla biroul conducerii institutiei. George GINGUTA