L-a inghitit pamantul de saracie

Adriana SZABO adriana@gazetademaramures.ro Tatal a sase copii a fost inghitit de lutul rece al unei galerii de mina. Pentru ca sursele de venit ale familiei nu acopereau nevoile zilnice, barbatul a intrat intr-o galerie de mina sa caute fier vechi. Un vuiet. Apoi intuneric total si pamantul s-a pravalit peste viata unui om. Inchiderea minelor a reprezentat un soc pentru comunitatile de mineri. Generatii la rand au muncit in maruntaiele pamantului si si-au construit existenta in jurul galeriilor, de cele mai multe ori departe de posibilitatea unei alte surse de venit. Socul a fost cu atat mai mare cu cat mineritul era singura profesie pe care o cunosteau. Si o iubeau. La 40-50 de ani, dupa decenii in care sanatatea lor s-a degradat in galeriile umede, uneori prea reci, alteori prea incinse, posibilitatea de a trece la alta munca a scazut dramatic. Cu spatele cocosat, multi dintre ei au cazut in letargie, apoi s-au intors la mina, de data asta pentru a scoate din pamant ce a mai ramas de valorificat, fierul vechi. Numai ca pamantul, ca si apa, dupa secole de exploatare, isi cere periodic jertfa, spun batranii. Si nu alege. Om sa fie! De data asta a fost tatal a sase copii. Noroi, saracie si disperare, cam asa a aratat inceputul de februarie pentru familia Balaj din Handalul Ilbei. Sase copii intre 5 si 15 ani au aflat de la televizor ca tatal lor a fost ingropat intr-un put de mina, de pamantul care s-a surpat pe cand el incerca sa taie o conducta. Nenorocirea s-a intamplat luni, 4 februarie, in jurul amiezii. Vasile Balaj si doi vecini, Ioan si Dinu Bumbar, au intrat intr-o galerie a minei pentru a sustrage fier vechi. Doreau sa il vanda pentru un ban in plus. Nu au mai apucat, pamantul a venit peste ei. Cei doi frati au scapat, dar Vasile Balaj a fost ingropat aproape in intregime. Ioan a incercat sa-l scoata, dar nu a reusit decat sa ii descopere o mana. Dinu s-a dus si a anuntat autoritatile care trebuiau sa intervina. Localnicii s-au grabit spre galerie, o trupa de voluntari s-a oferit sa intre in subteran alaturi de angajatii Inspectoratului Judetean pentru Situatii de Urgenta (IJSU). Acasa au ramas sase copii, toti minori. Sotia lui, Mirela, a aflat la cateva ore bune dupa ce s-a produs incidentul, fiind plecata in Baia Mare. Cand a aflat, a luat drumul spre mina. A lasat copiii, dintre care cel mai mic, o fetita de cinci ani, ardea de febra. Una dintre vecinele ei, Mariana Noje, a stat tot timpul aproape, sa o incurajeze. Sotul Marianei era deja in galerie, incercand sa dea o mana de ajutor. ¬Si noi avem copii, dar sotul tot s-a bagat, a intrat acolo, e o treaba de omenie, foarte multi au venit sa ajute, au zis² Hai sa nu il lasam acolo! Trebe omul salvat, nu poti sa il lasi acolo. Au fost foarte multi voluntari din sat, foarte multi, au venit oamenii si au intrat acolo, sa sape, sa incerce sa il dezgroape¬, ne-a spus Mariana. Dupa trei zile de la accident si ore intregi de straja langa gura galeriei, Mirela Balaj, sotia celui prins sub pamant, s-a dus acasa, sa mai stea cu copiii. Era a treia zi de incercari, iar ea statea cu ochii lipiti de televizor, unde un post local difuza reluarea emisiunii in care se prezenta nenorocirea. De trei zile, tatal copiilor ei era sub pamant. Nici nu incercase sa le spuna micutilor ca tatal lor ar putea fi mort. Unul dintre ei, Nicusor a iesit sa ne intampine. S-a uitat la noi cu ochii mari si apoi ne-a condus fara o vorba la mama lui. Femeia era intr-un tremur continuu, privea in gol, sleita de asteptare, de grija, de tensiune si animata doar de speranta. Copiii roiau pe langa ea, privind-o cu ochi mari si intrebatori. Ea a incercat sa ii protejeze, sa le ascunda posibila tragedie ce le putea lovi caminul, dar ei vedeau si auzeau de cateva zile, la buletinele de stiri, cele mai sumbre presupuneri care se faceau. Casa lor e chiar langa cimitir, iar Mirela se uita spre pamantul unde spera sa il poata aduce si pe sotul ei. Nu mai crede ca va fi scos viu de acolo. Chipul ei, un monument de durere. Casa intreaga era in lacrimi. Tremurand, s-a apropiat de usa si ne-a spus ca tot ce si-ar dori e sa il poata ingropa crestineste, sa poata merge la mormant sa-l jeleasca, sa ii puna o floare. „Doamne-ajuta sa il scoata, sa il scoata numa¼... Stiu ca e foarte riscant, ca e foarte periculos si toti care merg acolo is cu familii... Numa¼ sa-l scoata, sa nu-l lese acolo, sa il pot ingropa cum trebe...¬ A facut apel la noi, ca institutie media, rugandu-ne sa le multumim tuturor vecinilor, consatenilor si celor care s-au oferit sa o ajute, sa ii scoata sotul la lumina. „Va dati seama cati o fost acolo, cu familii, cati o intrat si aveau familii acasa, si o intrat, si s-o riscat... Atata as vrea, sa le multumesc, mai ales ca toti care au intrat acolo sa ajute, sa il scoata, toti au familii, copii si stiu ca in orice moment puteau fi si ei astupati de pamant. Vreu io sa le pot multumi, ca el nu poate, da¼ prin el, asa cum ar vorbi el, ca le multumesc la toti care o fost acolo si o incercat sa-l scoata, care si-o riscat viata, pentru ca toti care o fost acolo si care mai is, toti si-o riscat viata. As vrea neaparat sa le multumesc, pentru ca el oricum nu poate multumi... da¼ io, ca si cum ar zice sufletul lui, io vreau sa le multumesc...¬ Colonelul Dorel Trif, prim adjunct in cadrul IJSU, a fost unul dintre cei care au coordonat operatiunile de salvare. Subordonatii lui nu au pregatirea necesara pentru a interveni in situatii de genul acesta, rolul principal revenind salvatorilor minieri. Misiunea IJSU este in acest caz sa asigure logistic toata interventia. Practic, IJSU ar trebui sa actioneze pana la gura minei, dincolo e treaba salvatorilor minieri. Grupul de suport tehnic al fiecari institutii ce are atributia de a interveni in situatii de urgenta este constituit din specialisti, ori aici, specialistii sunt fosti mineri, antrenati pentru a interveni in cazuri de genul acesta. Prefectul Gyöngyike Böndi a luat cuvantul privitor la situatie, printre altele, in cursul unei conferinte de presa. Iata ce poate debita un reprezentant al Guvernului, in timpul in care un om se zbatea sa-si infrunte singur, in intuneric, drama² „Printr-o Hotarare de Guvern din ¼98 s-a inchis mina si receptia finala de inchidere a fost in anul 2000. Deci nu mai trebuia nici pazita, nici nimica. Deci era inchisa si zidita. Sigur ca, de obicei, se spune ca mortul este de vina, dar intr-adevar el este de vina si colegii cu care o intrat. Ce cautau in mina inchisa? Numai ei, oamenii, au redeschis aceasta mina si ati fost acolo, ati vazut, se vede clar ca acolo era un trafic non-stop. Deci oamenii acolo intrau si ieseau si nu stiu ce mai puteau sa gaseasca acolo, dar asta ei stiu. Si, implicit, chiar daca se vor supara firmele care colecteaza fier vechi, implicit si ei sunt de vina. Anul trecut am avut o intalnire cu dansii, in care, foarte frumos i-am rugat sa respecte legea si daca vine cineva cu ceva dintr-o mina, sa anunte politia. Dar ei au spus² doamna prefect, oamenii astia sunt partenerii nostri de afaceri. Ei, acum au ramas fara un partener de afaceri, daca este sa fiu ironica. Deci, nu se poate asa. Legea e lege. Anul trecut s-au inchis toate minele si, sa n-am eu dreptate, dar aceasta activitate se va amplifica si mai mult. Am sa elaborez un ordin sa verificam toate minele, dar asta va dura ca, va dati seama, cate mine s-au inchis in timp. Eu cer si prin dumneavoastra² cine vede, padurarii, sa anunte. Si aici padurarul a vazut cine intra si iese de acolo. Pai, nu-i mare lucru sa anunte politia. Nu vreau sa invinuiesc pe nimeni, dar... spiritul civic! Daca vad ca cineva se plimba in mina respectiva, stiind ca mina este inchisa, hai sa anunt politia. Sau poate ca institutiile abilitate nu stiu ca la mina respectiva e o gaura si nu mai este inchisa. Cei care colecteaza fier vechi sunt acoperiti. Ca atunci cand cineva duce un capac, si se vede ca este un capac de canal si ala nu se gaseste in fundul gradinii, se completeaza un formular tip pe proprie raspundere, si firmele cu asta se acopera¬. Din punctul nostru de vedere, unele formule folosite de vremelnicul prefect Bondi sunt de un sadism inuman. Reamintim ca acolo, in pamant, se afla in primul rand un OM, nu un hot. Oricum, ne-am obisnuit cu aceste iesiri si nu avem ce face decat sa acceptam cu stoicism rusinea pe care o traieste judetul cu un asemenea prefect. A ajuns Maramuresul bataia de joc a Guvernului, cu asemenea reprezentanti pe cap... REMIN s-a inchis anul trecut, dar atata vreme cat vorbim de directori si angajati, inseamna ca exista si activitate. E drept, nu e vorba de exploatare, ci de lucrari de ecologizare, de inchidere, ori si acestea presupun munca in subteran. In orice moment exista riscul unui accident in interiorul galeriilor, de aceea, zicem noi, ar trebui sa mai existe, cel putin cat mai dureaza aceste lucrari, o echipa de interventie. Ar fi logic, nu? Directorii REMIN, Eugen Olea si Ioan Nechita, ne-au dat detalii despre situatia perimetrului minier respectiv. Mina de la Ilba a fost inclusa in Hotararea de Guvern din 1998, care prevedea inchiderea mai multor perimetre miniere. Lucrarile de inchidere s-au facut conform planului. In anul 2000 s-a facut receptia lucrarilor, iar in 2004 - receptia finala, pentru ca trebuie sa treaca o perioada de timp ca sa se vada cum se comporta lucrarile, au precizat cei doi. Zidul care inchidea galeria din Valea Baii Nord a fost spart, nu se stie cand, probabil ar mai fi stat asa multa vreme, daca nu se intampla nenorocirea. Din cele relatate de cei doi, a asigura paza la aceste galerii este imposibil, in fond, lucrarile de inchidere s-au facut tocmai pentru a impiedica accesul oricui ar fi vrut sa intre in fostele galerii. Intrebat daca au primit fonduri pentru lucrari post-inchidere, Ioan Nechita a raspuns negativ² „Pentru ca acolo este imposibil, din punct de vedere tehnic sa asiguri securitatea perimetrului, pentru ca noi sa putem mentine... sunt sute de galerii de genul asta, in toti Muntii Maramuresului. Asta ar insemna ca la fiecare gura de galerie sa pui un om. Da¼ este imposibil asa ceva... Dar exact acest rol il au aceste lucrari de inchidere, sa nu mai permita accesul acolo”. L-am intrebat pe Olea daca exista cineva mandatat sa verifice periodic daca lucrarile de inchidere sunt inca intacte, raspunsul a fost cam acelasi² „Se vor aloca de la bugetul de stat sume pentru activitatea aceasta de post-inchidere, dar nu vor rezolva problema, pentru ca galerii ca aceasta sunt foarte multe in Maramures si e practic imposibil sa le pazesti pe toate. S-au oferit bani pentru monitorizari post-inchidere, dar, de regula, pentru iazurile de decantare, pentru ca acelea sunt considerate mai importante. Mi se pare aberant sa platesc un om ca sa pazeasca ceva inchis. Cine intra, intra pe raspunderea lui, incalca legea practic. Pana la urma, totul e o chestie de mediatizare a ceea ce s-a intamplat acum, sa se constientizeze pericolul”. Ingropat de pamantul lui Dumnezeu si de nepasarea unor functionari „europeni”, care mai degraba ar da vina pe Duhul Bailor decat pe neputintele si neglijentele lor administrative, tatal a sase copii se stinge in lutul rece al unei galerii de mina. Deasupra, la lumina, doar ochii Mirelei, secati de lacrimi si adanci il mai vad pe omul ei plecat in alta lume... Lumea de aici, de la suprafata, aproape l-a uitat... Casa ingropata in durere „Nu mai are sanse, nu mai are...¬, murmura femeia privind prin noi, prin ziduri, prin dealurile ce o desparteau de sotul ei. „Numa¼ sa-l scoata de acolo, numa¼ sa-l scoata...¬, se ruga femeia, cu mainile impreunate, neindraznind sa mai ridice privirea spre cer. Oscila intre speranta si resemnare, dar il dorea acasa, fie pentru a-i pregati ultimul drum, fie pentru a continua viata de dinainte de nenorocire. In durerea ei, se intreba daca... daca ar fi avut sanse mai mari, daca ar fi supravietuit daca intrau mai repede la el, daca ar fi fost acum langa ea, nu in pamantul rece si umed... „Eu numa¼ nu inteleg, dupa ce l-o scos pa jumatate si o vorbit, de ce l-o lasat acolo? De la ora 5 dimineata, imi spune ca la 9 o intrat si io am fost acolo tot timpul si de la 12 o intrat a doua echipa. Eu la 7 am ajuns sus si nu o fost nimeni acolo, numa¼ jandarmii, pompierii si satenii care o intrat sa ajute. Pe cand o ajuns iara la el, iara o fost ingropat...¬ Ghinionistul Pe Vasile Balaj, ghinionul l-a urmarit o viata. Ne-am intors in urma cu aproape cincisprezece ani, prin memoriile sotiei lui. Nu e prima lui intalnire cu moartea. A mai fost una, doar ca atunci s-a putut interveni la timp. Tatal lui vitreg, intr-un acces de furie, combinat cu alcool, l-a lovit cu securea de mai multe ori, sectionandu-i abdomenul si toracele. Atunci, legat cu un prosop care avea menirea de a-i tine organele interne in interiorul trupului, Vasile a ajuns la spital. Dupa mai bine de doua luni de coma, a revenit. O vreme a beneficiat de pensie de handicap, dar pentru ca nu a putut sa isi refaca dosarul, a pierdut drepturile banesti. „Si amu¼ ma mir cum o putut suporta atatea... Numa¼ nu pot uita cum l-o dus atunci la spital... asa de rau l-o taiat, ca aproape i se vedea inima cum batea. Doua luni o stat in coma si si-o revenit. Nici atunci nu am crezut ca a mai trai, poate... poate si amu¼... Da¼ numa¼ sa-l scoata, numa¼ sa-l scoata...”, murmura femeia, lipindu-si fruntea de tocul usii.