L-a facut pe Buddha sa zambeasca

Indira Gandhi Pryadarshini s-a nascut la 19 noiembrie 1917, la Allahabad, in India. A fost singurul copil al primului ministru al Indiei, cunoscutul om politic Jawaharlal Nehru. Bunicul ei, Motilal Nehru, a fost un cunoscut militant pentru independenta Indiei, facandu-se remarcat prin activitatea sa in cadrul partidului Congresul National. Nu intamplator, inca de la varsta de 12 ani, Indira a organizat o brigada de copii care furniza militantilor indieni informatii despre activitatile ocupantilor englezi. Indira Gandhi a absolvit cursurile Universitatii Visva-Bharati din Bengal si, dupa moartea mamei sale, a studiat la Oxford. Revenita in India la varsta de 20 de ani, Indira s-a casatorit cu avocatul Feroze Gandhi. In ciuda omonimiei, sotul ei nu a avut nici o legatura de rudenie cu Mohandas Karamchand Gandhi, „sufletul mare” al Indiei, mai cunoscut sub numele de Mahatma Gandhi. Ucenicia politica Inscrisa in randurile partidului Congresul National Indian, Indira si-a facut ucenicia politica alaturi de tatal ei. Printre alte sarcini pe care le-a primit a fost si aceea de a gasi o cale de impacare intre hindusi si musulmani. La scurta vreme, impreuna cu sotul ei – Feroze era si el un membru activ al Congresului National – a fost arestata de englezi sub acuzatia de activitate subversiva si condamnata la 13 luni de inchisoare. Miscarea de eliberare nationala a indienilor a cuprins insa cea mai mare parte a populatiei si a obligat Marea Britanie sa acorde deplina independenta Indiei, la 15 august 1947. Tatal Indirei, Jawaharlal Nehru, a fost desemnat prim ministru. Fiica lui a fost inclusa in corpul de protocol si a inceput sa-si urmeze tatal in vizitele facute in strainatate. De asemenea, a devenit confidenta premierului in probleme de politica interna. In 1955, Indira Gandhi a fost inclusa in organul executiv al Congresului National. In scurt timp a devenit o figura politica foarte cunoscuta pe plan national, obtinand functia de presedinte al partidului in 1959. In timpul conflictului de granita chinezo-indian, din anul 1962, Indira a coordonat activitatile de aparare civila. Razboi cu Pakistanul Dupa moartea tatalui sau, in mai 1964, Indira a fost desemnata ministru al Informatiilor, in guvernul condus de Lal Bahadur Shastri. In perioada in care a ocupat aceasta functie, Indira a extins timpul de difuzare a programelor de radio, a eliminat cenzura din audiovizual si a aprobat educatia in domeniul planning-ului familial prin intermediul televiziunii. Premierul Shastri a murit subit si, dupa ce si-a depus candidatura la functia de prim ministru, in 19 ianuarie 1966, Indira Gandhi a devenit sef al guvernului. Din aceasta pozitie, Indira a inceput o sustinuta modernizare a statului. In primul rand, s-a pronuntat impotriva sistemului castelor si impotriva suprapopularii. S-a straduit sa inlocuiasca birocratii ineficienti cu tehnicieni si specialisti. A nationalizat bancile, a incurajat industrializarea, a initiat o reforma agrara si a pus un accent deosebit pe invatamant. A condus o politica de modernizare si de control a sectoarelor fundamentale ale economiei, nu lipsita insa de aspecte autoritare si clientelare. In timpul unei secete prelungite, a obtinut credite si ajutoare alimentare din SUA. In 1967, a obtinut un nou mandat de premier, pe o perioada de cinci ani, si a condus Congresul National spre victorie in alegerile din 1971. In plan extern, a inscris India in randul tarilor nealiniate, dar, chiar in acest cadru, s-a apropiat de URSS. In anul 1971, miscarea pentru autonomie din Pakistanul oriental a fost reprimata cu duritate si a provocat un aflux de refugiati spre teritoriul indian. In momentul in care aceasta regiune si-a proclamat independenta, sub numele de Bangladesh, Pakistanul de vest a acuzat India ca o sustine. India a declarat razboi statului vecin. Armata indiana a reusit sa distruga aviatia pakistaneza si sa ocupe pozitii in Bangladesh, pentru a-l apara impotriva unei eventuale agresiuni. In acest context, in 1974, politiciana a obtinut arma nucleara pentru tara sa. „Vendeta” extremistilor shikh In ciuda importantelor servicii pe care le-a adus tarii sale, Indira a fost acuzata ca ar fi savarsit fraude electorale minore in timpul alegerilor din 1971. Indira a sustinut ca este nevinovata si ca se incearca pe cai obscure inlaturarea ei de la putere. In loc sa demisioneze, la 26 iulie 1975, a declarat stare de necesitate nationala, supunand in aceste conditii unui control strict multe domenii ale vietii indiene. A suspendat toate drepturile civile si a ordonat sa fie inchisi mii de opozanti. Multi au vazut in aceste actiuni influenta fiului sau mai mic, Sanjay Gandhi (nascut in anul 1946). Probabil pentru a demonstra sprijinul popular de care se bucura regimul, Indira a organizat alegeri generale , in martie 1977. Insa, de aceasta data, partidul sau a fost invins, iar Indira si-a pierdut pana si locul in parlament. Trei ani mai tarziu, a revenit spectaculos la putere, o data cu succesul partidului pe care l-a infiintat, Congresul Indira. Convinsa de amenintarea grava pe care o reprezentau particularitatile locale si religioase pentru India, a adoptat o politica de unificare. Dupa ce Sanjay a murit intr-un accident aviatic, in 1980, a inceput sa-si formeze fiul mai mare, Rajiv Gandhi, nascut in 1944, ca succesor. La inceputul anilor 80, Indira Gandhi a incheiat o alianta cu un tanar lider sikh, pe nume Jarnail Singh Bhindranwale, in speranta ca va putea controla o miscare secesionista din regiunea Punjab. In anii 70, succesele obtinute in agricultura au transformat Punjabul in una din cele mai prospere provincii din India, iar liderii sikh au inceput sa pretinda o mai mare autonomie fata de guvernul central. Aceasta campanie a fost pasnica pana in 1982, atunci cand liderul fundamentalist sikh Bhindranwale si adeptii sai au pornit in Punjab o campanie separatista agresiva. Folosind terorismul si asasinatul, Bhindranwale si gherilele sale au ucis sute de adversari politici si civili hindusi, in numele formarii unui stat autonom, Sikh Khalistan sau „Taramul celor puri”. Pentru a-i impaca pe adeptii sikh, Indira Gandhi a acceptat numirea lui Zail Singh in functia de presedinte al Indiei, acesta fiind primul presedinte indian de religie sikh. In acest timp, separatistii au ocupat Templul de Aur din Amristar si alte treizeci si sase de locuri sfinte pentru religia sikh, toate acestea situate in regiunea Punjab, si le-au transformat in baze militare. In iunie 1984, Indira a trimis armata sa potoleasca teroristii shikh din regiune, actiune in urma careia au fost ucisi aproximativ opt sute de rebeli in Templul de Aur din Amritsar. La 31 octombrie 1984, Indira a fost asasinata de catre trei membri din garda personala, in timp ce iesea din bungaloul ei de pe Safderjarg Road, pentru a merge la birou. Cu toate ca a fost transportata de urgenta la spital, medicii nu au mai putut face nimic. Asasinii erau extremisti shikh, infiltrati in serviciile de securitate cu scopul de a razbuna masacrul impotriva celor 800 de coreligionari. Succesorul ei, Rajiv, a sfarsit si el asasinat, la 21 mai 1991, in timp ce se afla in campanie electorala in statul indian Tamil Nadu. Succesoarea italianca a unei „dinastii” indiene Sonia Gandhi, nascuta Maino, provine dintr-o modesta familie italiana. Sonia l-a intalnit pe Rajiv Gandhi la Cambridge, in anii 60, amandoi fiind studenti la Facultatea de Drept. Cei doi s-au casatorit in 1968. Sonia a devenit foarte repede favorita familiei Gandhi, o prietenie foarte puternica legand-o de Indira, al carei model politic avea sa-l adopte mai tarziu. Multa vreme, insa, Sonia a manifestat o aversiune pentru scena politica, opunandu-se intrarii in politica a lui Rajiv si dedicandu-se in totalitate sferei vietii familiale si educatiei celor doi copii: un baiat, Rahul, si o fata, Priyanka. Dupa moartea sotului sau, Sonia Gandhi a dus, vreme de sase ani, o viata retrasa, refuzand, in mod constant, aparitiile publice. In 1998, s-a hotarat sa se lanseze in politica, conducand campania electorala pentru alegerile Lok Sabha (Camera Inferioara a Parlamentului Indiei) in calitate de lider al Congresului National. Datorita prezentei carismatice a Soniei, partidul Congresului a inregistrat un succes electoral care a depasit cu mult datele preconizate de sondaje. Sonia a reusit sa castige adeziunea electoratului indian, mai ales a celui din mediul rural, mizand pe componenta emotionala a maselor indiene, carora obisnuia sa li se adreseze in hindusa. In acelasi timp, a reusit sa contracareze campania adversarilor politici care sustineau incompatibilitatea functiei sale cu originea sa straina. In prezent, Sonia Gandhi reprezinta o figura marcanta a vietii politice indiene, fiind liderul principalului partid de opozitie, care se afla insa la guvernare in Teritoriul Unional Delhi. Se asteapta ca Priyanka, fiica sa, sa preia conducerea Organizatiei de Tineret a partidului Congresul National. Zambetul lui Buddha Temandu-se de un conflict cu China sau cu Pakistanul, India a incercat la inceputul anilor ‘70 sa-si creeze o arma atomica. Detonarea cu succes a acesteia a declansat o cursa a inarmarii in care s-a angajat si Pakistanul. In 18 mai 1974, India condusa de Indira Gandhi s-a alaturat tarilor posesoare de armament atomic. In desertul Rajahstan, din provincia Pokhran, indienii au detonat cu succes o bomba atomica, asemanatoare ca putere exploziva cu bomba pe care americanii au aruncat-o asupra orasului japonez Hiroshima. Testul nuclear a fost programat pentru a coincide cu aniversarea traditionala a iluminarii lui Buddha. Dupa detonarea bombei, oamenii de stiinta indieni aflati la fata locului i-au transmis Indirei Gandhi mesajul: Buddha a zambit! Testul, care a transformat India in a sasea putere atomica a lumii, a intrerupt monopolul nuclear al celor cinci state membre in Consiliul de Securitate al ONU: SUA, Uniunea Sovietica, Marea Britanie, Franta si China. India, care a avut parte de dispute continue cu China referitoare la granite, a fost nevoita sa semneze in 1968 Tratatul de neproliferare nucleara. Un tata celebru Jawaharlal Nehru, zis Pandit, tatal Indirei Gandhi, a fost, alaturi de Mahatma Gandhi, cel mai important om de stat indian din secolul XX. Membru al uneia dintre cele mai prestigioase familii indiene, dupa ce a studiat dreptul la Cambridge si a cunoscut doctrinele socialiste, Jawaharlal Nehru s-a intors in India. In 1916 l-a cunoscut pe Mahatma Gandhi, cu care a avut relatii de prietenie, chiar daca se deosebea de acesta prin conceptia profund laica asupra politicii. Intrat in 1918 in Congresul National Indian, Nehru a devenit secretar general al partidului si lider al aripii stangi. A fost inchis de mai multe ori de autoritatile coloniale engleze si a petrecut circa un deceniu in inchisoare. In timpul celui de-al doilea razboi mondial a fost un tenace adversar al nazismului, situindu-se impotriva tendintelor filojaponeze si filonaziste prezente in miscarea independista indiana. In momentul proclamarii independentei Indiei, in 1947, a preluat functia de sef al guvernului, functie pe care a detinut-o pana la moarte. Pe plan intern, a promovat o opera de modernizare legata de un socialism influentat mai mult de budism si gandhism decat de teoriile marxiste. In politica externa a adoptat echidistanta intre cele doua blocuri politico-militare conduse de SUA si URSS si adeziunea la miscarea nealiatilor, in care India a devenit unul dintre protagonistii majori. Masacrele de la Amristar Templul de Aur, cunoscut in India sub numele de Harimandir, a fost construit in 1604 de catre Guru Arjun. Templul a fost distrus de mai multe ori de catre invadatorii afgani, fiind reconstruit la inceputul secolului al XIX-lea din marmura si cupru placat cu aur. Templul acopera o mica insula din mijlocul unui lac. Exista mai multe cladiri importante in cadrul templului care se intinde pe 72 de acri, dintre care cea numita Akal Takht, locul unde este tinuta Cartea Sfanta a scripturilor religiei sikh. In 1919, la Amristar, trupele britanice si cele din Gurkha au masacrat peste 380 de demonstranti neinarmati. Majoritatea celor ucisi erau nationalisti indieni care s-au adunat pentru a protesta impotriva recrutarii fortate de catre britanici a unor soldati indieni si a taxei de razboi impusa poporului indian, o taxa foarte ridicata. Generalul britanic Reginald Dyer a afirmat ulterior ca a ordonat deschiderea focului pentru a obtine un „efect moral”. In iunie 1984, pentru a suprima revolta separatistilor sikh, Indira Gandhi a ordonat trupelor indiene sa obtina cu forta controlul asupra bazelor militare sikh, cele mai multe fiind reprezentate de temple fortificate. Jarnail Singh Bhindranwale, liderul rebelilor, a murit in timpul atacului asupra Templului de Aur din Amristar. Se presupune ca s-a sinucis in timpul luptelor. Guvernul indian a anuntat ca 492 de militanti sikh au fost ucisi, insa rebelii au estimat numarul mortilor la peste o mie. In randul trupelor indiene au fost inregistrati peste o suta de morti si alte cateva sute de raniti. Ioan BOTIS