Kubilai: apogeul si sfarsitul Imperiului Mongol

Imparat al mongolilor intre 1260 si 1294, nepot al lui Genghiz Han, fiul lui Tului, remarcat de ilustrul sau bunic in timpul unei vanatori, nascut in 22 septembrie 1214, Kubilai a fost proclamat imparat la moartea fratelui sau, Monke, care ii lasa mostenire China de Nord. Urcat pe tron la un an de la moartea fratelui sau Monke, dupa un razboi civil cu un alt frate al sau, Arigbuga, l-a avut ca aliat pe fratele mai mic, Ilhanat, care domnea in Persia. Kubilai a mutat capitala la Pekin si s-a lansat in cucerirea Chinei Meridionale (1267-1276) si a Cantonului (1277), punand capat dinastiei Sung. Fara niciun rezultat au fost campanile din Japonia (1274 si 1281). Kubilai a impus budismul ca religie de stat si a fost un patron al culturii si al artelor. Kubilai a asimilat complet cultura chineza (pana la a schimba numele propriei dinastii in Yuan), provocand din aceasta cauza revoltele grupurilor de mongoli din Turkestan (1267) si Manciuria (1277). Marele Han a stabilit capitala la Hanbalak (Ta-Tu, Dadu, azi, Beijing) in 1267. In 1279, Kubilai a desavarsit cucerirea Chinei de Sud si a devenit conducatorul unui imperiu ce se intindea de la Marea Chinei de Est pana la Dunare. Cucerirea sudului Chinei s-a facut cu mari sacrificii, din cauza reliefului accidentat, a marilor rezerve umane ale Chinei si a numarului mare de orase care au trebuit sa fie asediate ani de-a randul. In timpul sau, Imperiul Mongol a cunoscut cea mai mare intindere teritoriala: China in intregime, o parte din Indochina, nordul Indiei si Mesopotamia au fost cucerite de el si de fratele lui, Hulagu. Capitala Huangzhou a capitulat in 1276. Ramasitele trupelor chineze au pierit inecate, in 1279, intr-o batalie navala cu mongolii. Astfel, Kubilai a reunificat China, dupa 300 de ani. Cucerirea imperiului Song de Sud (intre 1273-1279) se pare ca a accelerat colonizarea chineza in Asia de Sud-Est, provocand emigratia unui mare numar de chinezi catre Vietnam si, in acelasi timp, in Japonia. Expeditiile mongole spre Vietnam, Cambodgia, Birmania si Jawa au avut, probabil, acelasi efect, caci corpurile expeditionare erau compuse in majoritate din chinezi recrutati in fostul imperiu Song de Sud – asa-numita armata a noilor supusi. O parte a soldatilor a ramas, probabil, pe loc. Intre 1274 si 1281, Kubilai a incercat fara succes sa cucereasca Japonia. Acest esec a pus capat expansiunii mongole in Asia de Sud-Est. Pentru cucerirea Japoniei, Kubilai a echipat o flota uriasa de 4.000 de bastimente. Pentru prima oara in istorie, au fost folosite gazele toxice si praful de pusca. Un taifun de o forta deosebita a distrus aproape in intregime flota mongola. Japonezii au numit taifunul, respectiv vantul de la zei, kamikaze. Domnia lui Kubilai a insemnat o perioada de prosperitate in China. Marele Canal ce lega nordul de centrul Chinei a fost extins, s-au construit drumuri postale si s-au depozitat alimente pentru perioade de criza. Cu toate acestea, in timp ce clasa negustorilor straini era avantajata, chinezii de rand saraceau pe zi ce trece. Hotarat sa faca din China centrul lumii, Kubilai Han s-a angajat in campanii militare costisitoare cu succes limitat. Incercarile sale de a anexa Japonia au esuat dezastruos atunci cand flotele sale invadatoare au fost distruse de taifunuri in 1274 si 1281. Sub Kubilai, a fost redactata, la Academia de Istorie, intemeiata in 1261, o Istorie a dinastiilor Liao si Jin (Liaojinshi). La Academia Islamica, infiintata sub domnia lui Kubilai, au fost intreprinse traduceri de texte arabe. Unul dintre cei mai influenti consilieri ai lui Kubilai a fost Liu Bingzhong, un calugar raspopit din secta budista chan, cu o buna cultura clasica. Chemat in 1249 la curtea lui Kubilai, Liu Bingzhong i-a adresat hanului un memoriu, un expozeu de politica si administratie in care figureaza celebra formula, reluata intr-un text din epoca Han: „Lumea se cucereste calare, dar nu se guverneaza calare”. Marele program initiat de Liu Bingzhou nu va fi pus in aplicare decat cu incepere din anul 1252. In 1267, Liu Bingzhong a fost insarcinat cu construirea la Beijing a noii capitale Hanbalak, iar aceasta deplasare a guvernului central din indepartatul Karakorum, situat la mai bine de 1.500 de kilometri de Beijing, spre locurile care fusesera centrul imperiilor Liao si Jin, este indiciul unei schimbari de perspectiva politica a mongolilor: China, pe jumatate cucerita, aparea ca o rezerva inepuizabila de oameni si bogatii. Beijingul – punct terminus al drumurilor de stepa si capitala a imperiilor Yuan, cu incepere din jurul anului 1274 – a devenit loc de intalnire a tuturor influentelor straine din China. Kubilai a pus stapanire pe China intr-un moment in care aceasta se afla in plin avant economic, mongolii profitand din plin de aceasta situatie. Guo Shoujing, inginer hidrograf, matematician si astronom, a fost insarcinat, in 1271, cu toate problemele irigarii si regularizarii cursurilor de apa, apoi, in 1276, cu o reforma a calendarului, ale carui calcule au fost incheiate in 1280. Venetianul Marco Polo a fost insarcinat cu administararea marelui oras comercial Yangzhou si i s-au incredintat de catre Kubilai diferite misiuni in Vietnam, Jawa, Malaezia, Sri Lanka. Despre Kubilai, Marco Polo spunea ca este cel mai puternic stapanitor de oameni si tinuturi si de bogatii dintre toti cati au fost vreodata si pana in ziua de astazi si ca era socotit un neinfricat ostas si bun calaret. Marele domn al domnilor, numit Kubilai Han, era, dupa parerea lui Marco Polo, de statura frumoasa: „nici mic, nici mare, ci de faptura mijlocie, cu par alb si frumos si cu toate madularele foarte bine facute. Fata ii e alba si imbujorata ca un trandafir, ochii sunt negri si frumosi, nasul, bine facut si ii sade bine. Are patru femei pe care le tine ca sotii adevarate”. Urmasii lui Kubilai au fost sinizati, iar urmasii lui Hulagu, stapani in Persia, au fost islamizati. Alegand purpura, caii frumosi, palatele somptuoase si femeile frumoase, urmasii lui Genghiz Han au parasit Mongolia. Resedintele lor au fost plasate la marginile imperiului si inevitabilul s-a produs: imperiul a fost divizat si, in cele din urma, a disparut. Inceputul a fost reprezentat de moartea lui Kubilai, trecut la zei in 18 februarie 1294, in palatul sau imperial din China. Puterea mongola si biserica lamaista Kubilai a favorizat budismul, dar a fost tolerant si fata de crestini, cum marturiseste si Marco Polo, venetianul care a fost consilierul Marelui Han intre 1275 si 1291. Cel de-al cincilea Mare Han mongol si primul imparat mongol al Chinei a dus o politica religioasa ce a constat in a favoriza succesiv, urmarind interesele momentului, diferite secte si a le incredinta conducerea generala a afacerilor religioase ale imperiului. Odata cu urcarea pe tron a lui Kubilai, toate favorurile puterii au fost acordate bisericii lamaiste, fapt care a contribuit la cresterea urii chinezilor fata de stapanii lor. Cea mai oribila nelegiuire, in ochii chinezilor, a fost violarea, in 1278, a mormintelor imparatilor Song de Sud, din apropiere de Shaoxing, cu scopul de a le prada comorile. Intre China si Tibet a existat o relatie speciala, cunoscuta ca Yon-mChod, patron si preot, prin care conducatorul Tibetului, in persoana celui mai influent lama, era considerat consilierul religios si preotul imparatului. Cat despre magia tibetanilor, Marco Polo povesteste ca arta lamaistilor tibetani, care puteau face cupa Hanului sa se ridice de jos, pana la gura sa, l-a convins pe Kubilai ca budismul lor era superior crestinismului. In 1253, Kubilai s-a convertit la religia budista. China, sub ordia mongola Kubilai a respectat formele chineze de guvernare, desi au fost abandonate examenele de ocupare a unui post in administratia civila. Mongolilor li s-a acordat un statut privilegiat, in timp ce ceilalti straini, mai ales cei din Asia Centrala, au fost numiti in functii importante, civile si militare. Adaptarea treptata la institutiile chineze nu i-a impiedicat pe mongoli sa-si pastreze neincrederea fata de fostii functionari chinezi: posturile de conducere au fost rezervate mongolilor, iar administratia finantelor a fost incredintata oamenilor originari din regiunile islamizate ale Asiei Centrale si Orientului Mijlociu. Acesti oameni, cel mai adesea de origine iraniana, convertiti la Islamism, aflati la curent cu marile practice bancare ale lumii musulmane, cateodata detinatori in China ai monopolului strangerii impozitelor, se aflau in stransa legatura cu aristocratia mongola, pe care o imprumuta cu sume si dobanzi mari. Negustorii musulmani, grupati in asociatii numite orlaq, au acaparat in mod practic monopolul atat de banos al perceperii impozitelor, activitate in care au fost asistati de detasamente militare mongole. Kubilai a avut meritul de a crea o adevarata moneda nationala. In materie penala, pedepsele cele mai severe erau rezervate chinezilor. Detinerea de arme era permisa mongolilor, dar interzisa chinezilor. Uciderea unui chinez de catre un mongol era sanctionata printr-o simpla amenda. Pentru chinezi, mongolii au introdus pedeapsa cu moartea lenta, rezervata marilor criminali. Ioan BOTIS