Kosovo. A fi sau a nu fi...

Evenimentul principal al saptamanii trecute a fost cel legat de proclamarea independentei provinciei Kosovo. O regiune macinata de ani buni de conflicte interetnice. Evenimentul a starnit reactii diverse in intreaga lume, unele state sustinand Guvernul de la Pristina, altele (precum Romania) declarandu-l ilegal. Inca de vineri, 15 februarie, albanezii de la Pristina au in­ceput sa sarbatoreasca, sim­tind in nari aerul de „independenta” ce aveau sa-l respire cateva ore mai tarziu. Mult asteptata autonomie fata de conducerea de la Belgrad a venit in cursul zilei de sambata, cand Kosovo si-a proclamat oficial independenta statala. In capitala proas­patului format stat, Pristina, premierul Hachim Thaci a dat citire declaratiei de independenta, in timp ce in cadrul sedintei festive a Gu­vernului a fost intonat imnul Uniu­nii Europene, Oda Bucuriei. In ziua urmatoare, pe aeroportul din capitala au sosit peste 20 de avio­ane, in marea lor majoritate aducand albanezi de peste hotare, veniti sa sarbatoreasca infiintarea noului stat. In tot acest timp, la Belgrad, au avut loc ample manifestatii stradale si demonstratii anti-Kosovo. De asemenea, in mai multe regiuni ale noului stat, sarbii au trecut trecut si ei la forme de protest, incendiind chiar cateva posturi de frontiera de la granita cu Serbia. In vreme ce kosovarii isi savurau autonomia fata de Belgrad, in restul tarilor se luau atitudini dintre cele mai diverse. Initial, anumite tari eu­ropene, cum ar fi Spania, Bulgaria, Slovenia, Bulgaria si, de asemenea, Rusia, s-au declarat impotriva acestei independente. La scurt timp, lor li s-a alaturat si Romania, ministrul de externe, Adrian Cioroianu, de­clarand ferm ca statul nostru nu recunoaste independenta Kosovo. In afara Eu­ropei, o serie de tari, cum ar fi China, au respins proclamarea regimului de la Pristina. Totusi, pozitia celorlalte puteri mondiale s-a situat la polul opus, dupa ce presedintele George Bush a afirmat ca proclamarea independentei Kosovo este un pas firesc, o garantie a linistii in Balcani. In zilele care au urmat, Marea Bri­ta­nie, Italia, Franta si Germania au adoptat atitudini similare, in timp ce oficialii Uniunii Europene au precizat ca fiecare stat va avea libertatea de a recunoaste sau nu Guvernul de la Pristina. Insa, au lasat sa se inteleaga faptul ca, mai devreme sau mai tarziu, toate statele Uniunii vor merge pe varianta recunoasterii independentei. In aceste conditii, unele state, precum Bulgaria, au afirmat ca isi vor reconsidera pozitia initiala. Presa internationala a comentat in fel si chip evenimentele din Ko­sovo, unele ziare vazand in Rusia marele perdant al acestei sapta­mani, influenta acesteia in Europa, chiar asupra statelor din fostul bloc comunist, cazand definitiv. Pana acum, pozitia Romaniei a fost una ferma. Nu – Guvernului de la Pristina. Luni seara, presedintele Tr­aian Basescu a avut o intalnire la Cotroceni cu liderii principalelor partide politice, in urma careia s-a decis daca Romania va recunoaste noul stat sau nu. In ziua urmatoare, Parlamentul a adoptat in unanimitate (exceptie facand repre­zentantii UDMR) declaratia politica de respingere a proclamarii unila­terale a independetei provinciei. In timp ce politicienii romani au afirmat ca episodul Kosovo ar putea constitui un precedent (invocand pozitiile celor doua regiuni din Georgia care au anuntat ca vor solicita Rusiei si ONU acordarea independentei), mai multi cunoscatori ai problemelor de politica externa s-au exprimat im­potriva acestei idei, precizand ca situatia din Kosovo nu poate fi comparata cu ceea ce exista in Tran­silvania sau in alte zone. Autonomie culturala Desi au votat pentru sustinerea independentei Kosovo, maghiarii de la noi spun ca acest episod nu reprezinta un precedent pentru anumite provincii sau regiuni din Romania. „Am considerat ca ceea ce s-a intamplat in ‘94, cand proclamarea de atunci a independentei s-a lasat cu un razboi, nu trebuie sa se mai repete. Iar problema a ramas nerezolvata. Independenta trebuia proclamata. Sigur, pentru cei 8-9% sarbi din Kosovo, independenta e o tragedie, insa Milosevici nu a reusit sa gestioneze problema cu responsabilitate, in anii ‘90. Nu se poate face o comparatie cu situatia din Transilvania sau din tinutul secuiesc (desi pentru autonomia ultimului exista chiar un proiect). Ar trebui modificata Constitutia. UDMR a fost dintotdeauna pentru rezolvarea pasnica a conflictelor. Noi militam pentru integritatea teritoriului romanesc si nu pentru separarea acestuia, insa, vrem, in acelasi timp, si drepturi similare cu ale majoritatii populatiei. De aceea am sustinut autonomia culturala, pentru a nu ni se distruge traditia, obiceiurile. Repet, pentru noi, nu poate fi un precedent, pentru ca maghiarii nu doresc agresivitate”, a concluzionat Istvan Bonis, deputat UDMR de Maramures. Ciprian DRAGOS ciprian@gazetademaramures.ro