Kazahstan versus Los Alamos

Dupa cel de al doilea razboi mondial, sovieticii s-au vazut in situatia de a accepta superioritatea militara a americanilor. Faptul ca americanii detineau bomba atomica a declansat ingrijorare la Kremlin. Savantii sovietici si agentii KGB au primit sarcina de a anula avantajul pe care SUA il detineau la momentul respectiv. Razboiul rece se pregatea sa intre in faza sa atomica. In 1945, germanul James Franck, laureat al Premiului Nobel pentru fizica, stabilit in SUA, a avertizat (la 11 iunie, inainte de Hiroshima) ca monopolul atomic american nu ar putea dura mai mult de cativa ani. „Daca nu se ajunge la un acord international eficace, cursa armelor atomice se va declansa a doua zi dupa ce vom fi facut prima demonstratie a existentei armelor atomice”, afirma Franck, dar renuntarea la bomba de catre Washington nu garanta ca Moscova nu va cauta la randul ei sa o fabrice. „Bomba atomica este prea periculoasa pentru a fi incredintata unei lumi fara de principii. Putem sa ne spunem ca iesim din acest razboi drept cea mai puternica natiune a lumii; natiunea cea mai puternica, poate, a intregii istorii”, afirma presedintele Statelor Unite ale Americii, Harry Truman. Ingrijorari sovietice Dupa Hiroshima, Stalin i-a convocat pe comisarul pentru Munitii, Boris Ivanovici Vannikov, si pe adjunctii acestuia la Kremlin. Impreuna cu ei a fost chemat si Igor Vasilievici Kurciatov, omul de stiinta sovietic responsabil pentru programul atomic. „Vi se cere un singur lucru, tovarasi! Sa ne procurati arma atomica in cel mai scurt timp posibil! ªtiti ca Hiroshima a zguduit intreaga lume. Echilibrul de forte a fost distrus”, si-a exprimat Stalin ingrijorarea, convins de faptul ca atata vreme cat Uniunea Sovietica nu dispune de arme atomice, ea va fi „puternic amenintata” dinspre Occident. Pana la explozia bombei de la Hiroshima, proiectul atomic sovietic s-a aflat sub controlul absolut al lui Molotov. Dupa acest moment, Stalin a incredintat proiectul armei nucleare lui Beria. Schimbarea de conducere a avut un efect imediat. „Calitatile administrative ale lui Beria erau cunoscute de toata lumea. El era deosebit de energic. ªedintele nu durau ore intregi; toate deciziile se luau rapid”, afirma Igor Volonin, asistentul lui Kurciatov, „tatal” bombei sovietice. Sub conducerea lui Beria, toata munca pentru producerea bombei s-a desfasurat in gulag. Acelasi Golovin sustine ca savantii nu-si faceau griji din cauza utilizarii fortei de munca a sclavilor. „Pe atunci, noi ne gandeam la un singur lucru: sa terminam cat mai repede lucrul, inainte ca bomba atomica americana sa cada asupra noastra. Teama de un razboi atomic depasea orice altceva”, afirma Golovin. Beria le-a spus fizicienilor, dupa intoarcerea lui Stalin de la Conferinta desfasurata la Potsdam: „Tovarasul Stalin a spus: «Bomba atomica trebuie construita in cel mai scurt timp, indiferent de ce se va intampla».” In caz de nereusita, Beria le-a promis savantilor lagarul. Marele fizician, Piotr Kapita, mai tarziu laureat al Premiului Nobel, a sustinut fara succes ca savantii sovietici ar trebui sa dezvolte o metoda proprie mai rapida si mai ieftina. Kapita considera ca Beria intentiona, pur si simplu, sa imite constructia americana a bombei. Informatii primite din SUA Intre 1943-1946, informatiile primite din SUA prin intermediul spionilor, continand date extrem de importante, au fost foarte utile fizicienilor rusi in construirea armei nucleare. Prin toamna anului 1945, multe dintre secretele bombelor care distrusesera Hiroshima si Nagasaki erau in mainile sovieticilor. Beria era ingrijorat de scaderea fluxului de informatii din domeniul nuclear, venit dinspre Vest. Americanii intarisera securitatea in jurul cercetarii nucleare. Unul din cei doi agenti sovietici de la reactorul de la Los Alamos fusese eliminat, iar celalalt fusese mutat si utilitatea lui a fost mult diminuata. Un motiv de anxietate pentru KGB a constat in distrugerea retelei de agenti sovietici in domeniul nuclear. Beria l-a instruit pe Kurciatov sa trimita o scrisoare fizicianului danez Niels Bohr, prin care sa solicite detalii asupra ultimelor cercetari din domeniul nuclear, vazute de el in Statele Unite. Bohr a raspuns prin acelasi curier ca si lui i s-a refuzat de catre americani accesul la informatia solicitata de Kurciatov. In noiembrie 1947, Molotov a anuntat ca URSS detinea secretul fusiunii. O ciuperca i-a linistit pe sovietici Folosind informatiile furnizate de spionii sovietici din SUA si rezultatele propriilor cercetari, savantii sovietici, intr-un efort de recuperare al decalajului care-i separa de americani, au reusit, in cele din urma, sa produca bomba atomica. Locul ales pentru prima explozie atomica a unei bombe sovietice a fost gasit undeva in Kazahstan. La zece minute inainte de a se declansa explozia bombei la poligonul de testare din Kazahstan, la 25 septembrie 1949, Beria s-a aratat pesimist. Insa explozia s-a produs. Beria a fost obsedat de o intrebare: a fost intr-adevar o explozie atomica? I-a telefonat unui observator rus al testului atomic american din atolul Bikini si l-a intrebat cum trebuie sa arate norul in forma de ciuperca. Linistindu-se in urma descrierii facute, Beria i-a telefonat lui Stalin, anuntandu-l de succesul actiunii. Dupa reusita, Stalin le-a spus fizicienilor: „Daca ati fi intarziat inca un an si jumatate, ati fi experimentat-o pe voi insiva.” In vara anului 1950, americanii au inceput arestarile spionilor atomici, dar sovieticii aveau deja bomba. Scurgerile masive de informatii se produsesera chiar in conditiile in care legea MacMahon prevedea, chiar in timp de pace, pedeapsa cu moartea pentru dezvaluirea catre o putere straina a procedeelor de fabricare a bombei atomice. In 1947, guvernul laburist al Marii Britanii a decis sa-si construiasca propria bomba nucleara. Aceasta va fi gata doar la doi ani dupa ce sovieticii o produsesera pe a lor. Pentru anul fiscal 1949-1950, americanii au aprobat un program de ajutor militar pentru aliatii europeni, in valoare de un miliard si jumatate de dolari. Hotararea venea exact in ziua in care presedintele Truman anunta lumii explozia primei bombe atomice sovietice. Deja in 1951, dupa ce Stalin i-a lasat pe savantii sai sa lucreze in voie, sovieticii au creat o bomba atomica proprie. Aceasta a fost de doua ori mai puternica decat prima bomba si avea o greutate de doua ori mai mica, ceea ce era foarte important pentru transportul ei. Complexul sovietic in fata superioritatii americane disparuse. Resurse financiare neingradite Inainte de cel de-al doilea razboi mondial, fizicienii sovietici I.Zeldovici, I.Hariton, G.Flerov si L.Rusinov au avut rezultate in cercetarea nucleara, dar pe atunci nici Stalin, nici apropiatii acestuia nu au inteles importanta acesteia. La acea vreme, ei erau mai interesati de armamentul pentru razboiul apropiat – tancuri, avioane si tunuri. Cand Zeldovici si Hariton au clarificat conditiile aparitiei exploziei nucleare si au evaluat puterea acestei explozii, nu s-au grabit sa-i raporteze lui Stalin. Serviciul de Informatii sovietic din Londra a fost cel care i-a raportat lui Stalin o stire care l-a uluit. Aceasta veste i-a parvenit de la K.Fuchs, un fizician-teoretician comunist, care a parasit Germania si lucra in Anglia intr-un grup secret, avand sarcina de a construi arma nucleara. Fuchs a transmis informatiile la Ambasada sovietica din Londra. Atunci a inceput Stalin sa aprecieze, in sfarsit, posibilitatile armei noi si sa se gandeasca la o cale de a recupera cat mai grabnic aceasta periculoasa ramanere in urma. Ca urmare, Stalin i-a dat lui Beria resurse financiare neingradite. „Umbrela” Occidentului La sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial, presedintele Statelor Unite ale Americii, Harry Truman, nu a fost nici o clipa tentat sa urmeze sfaturile celor care l-au indemnat sa utilizeze monopolul atomic american pentru a-i impiedica pe rusi sa se replieze in cadrul frontierelor lor. Dar acest monopol i-a furnizat „umbrela” la adapostul careia a putut practica, fara prea multe riscuri, o politica de rezistenta hotarata fata de inaintarea comunismului dincolo de cortina de fier, asa cum se stabilise de-a lungul Europei in momentul capitularii Germaniei. „Fara bomba, este dificil sa-ti imaginezi cum ar fi rezistat tarile Europei occidentale contagiunii comuniste, cum s-ar fi putut angaja din punct de vedere formal Statele Unite sa le protejeze”, afirma istoricul André Fontaine. Presedintele american a cerut tuturor autoritatilor responsabile sa ia masurile necesare pentru a impiedica raspandirea informatiilor privind bomba atomica. Era o masura de conservare, in asteptarea momentului in care urma sa se decida intre cele trei politici care puteau fi luate in considerare pe atunci: sa se renunte la bomba, sa se ofere URSS un acord privind utilizarea acesteia, sau sa se accepte cursa inarmarilor in domeniul noilor armamente, facand tot posibilul pentru a mentine avansul Statelor Unite. Infrangerea scepticismului lui Stalin Intr-o incercare de a infrange scepticismul lui Stalin cu privire la bomba atomica, Kurciatov i-a dus incarcatura nucleara a primei bombe atomice sovietice – o sfera de plutoniu nichelata, cu un diametru de zece centimetri. „ªi de unde stim noi ca acesta este plutoniu si nu o bucata de fier?”, a intrebat Stalin. „Incarcatura a fost imbracata in nichel pentru a putea fi atinsa fara pericol. Plutoniul este foarte toxic, dar nichelul confera protectie. ªi pentru a va convinge ca nu este fier, o puteti atinge si veti vedea ca este cald, pe cand fierul este rece”, a raspuns Kurciatov. Stalin a luat incarcatura in mana: „Da, este calda. ªi este intotdeauna asa?” „Este intotdeauna asa, Iosif Visarionovici. In interior are loc o reactie continua nucleara de dezintegrare alfa, care produce caldura. Daca provocam in ea o puternica reactie de fusiune, are loc o explozie de mare forta.” Dupa aceasta discutie cu Kurciatov, Stalin a aprobat testarea primei bombe sovietice. Ioan BOTIS ibotis@gazetademaramures.ro