Kafka, un copil mic

Atunci cand magistratii comit erori in aplicarea legii este un semnal de alarma. Dar cand acestia nu respecta deciziile institutiilor superioare, cum ar fi Inalta Curte de Casatie si Justitie sau Procurorul General al Romaniei, este foarte grav. Nu mai putem vorbi de erori, ci de incalcarea flagranta a prevederilor legale. Pentru multi, aceasta duce la procese fara sfarsit, bani aruncati pe fereastra si timp petrecut pe holurile instantelor de judecata. Cine ii trage la raspundere pe magistratii ce judeca in afara legii? Nimeni? Cazul Eleonorei Covaciu este legat de o suprafata de teren de 25 de ari, din comuna Coroieni. Un petec de teren pentru care se judeca de ani buni cu o vecina. Un caz tipic pentru justitia de dupa 1990. Ciudat este ca tocmai un asemenea caz minor a nascut o serie de solutii de neinteles, care adesea nu respecta litera legii, din partea institutiilor statului ce au menirea de a veghea la infaptuirea ei. Nu trebuie sa fii specialist in drept pentru a intelege cazul femeii. Titlul de proprietate si solutia Inaltei Curti de Casatie si Justitie fiind suficient de elocvente. In 1996, Covaciu a obtinut un titlu de proprietate pe suprafata respectiva, pe care a folosit-o pana in 1999, cand a inceput conflictul cu una dintre vecinele acesteia. Valeria Psenisic a atacat in instanta titlul respectiv, pretinzand ca el trebuia emis pe o suprafata mai mica. Nu vom intra in detalii, ci vom aminti numai finalul – toate instantele de judecata i-au dat castig de cauza reclamantei, aceasta intrand in posesia lui. Astfel, Covaciu a apelat la Procurorul General al Romaniei. Dupa studierea dosarului si a tuturor probelor depuse, el a solicitat Inaltei Curti de Casatie si Justitie admiterea recursului in anulare. Dintre argumentele aduse in actul semnat de Ilie Botos vom alege doar cateva: in procesul intentat Eleonorei Covaci, Valeria Psenisic nu a avut un interes legitim (deci nu era o persoana indreptatita sa ceara anularea titlului vecinei sale), ea nefacand dovada faptului ca terenul i-ar reveni de drept; de asemenea, fostul procuror general al Romaniei a constatat ca “hotararile judecatoresti criticate au fost pronuntate cu incalcarea esentiala a legii, ceea ce a determinat o solutionare gresita a cauzei pe fond. Totodata, acestea sunt si vadit netemeinice”. Ce altceva s-ar mai putea adauga? Pana la urma, in 2005, instanta suprema a admis recursul procurorului general, casand toate sentintele judecatoresti care anulau titlul de proprietate si trimitand dosarul spre rejudecare primei instante, respectiv Judecatoriei Targu Lapus. De la seful de post, la prim – procuror De atunci si pana azi, Judecatoria Targu Lapus nu a reusit finalizarea dosarului. Evident, a indrepta o eroare este mai greu. Insa, chiar si dupa casarea hotararilor judecatoresti, Valeria Psenisic (care, intre timp, folosise terenul vecinei sale cu care se afla in litigiu) a refuzat sa respecte titlul lui Covaciu si a cultivat terenul. Pentru aceasta, s-a ales cu mai multe plangeri penale pentru infractiunile de tulburare de posesie si furt. Insa, incepand cu seful de post al Politiei din Coroieni (iata ce institutii de prestigiu solutioneaza dosarele penale!) si terminand cu prim-procurorul Parchetului de pe langa Tribunalul Maramures, toate organele de cercetare penala au mers pe varianta clasicului NUP (neinceperea urmaririi penale). Nu a contat ca titlul femeii este valabil, nu a contat ca instanta suprema a casat toate sentintele anterioare, nu a contat ca procurorul general a constatat tot soiul de ilegalitati in solutiile anterioare. Pur si simplu, atat procurorii de la Targu Lapus, cat si cei din Baia Mare, au motivat ca instantele i-au dat castig de cauza Valeriei Psenisic. Probabil procurorul general si Inalta Curte nu mai au autoritate in justitia romaneasca si ar trebui sa-si inceteze activitatea. Bineinteles, din poveste nu putea lipsi comisarul sef Ioan Isac, care, in calitate de sef al Inspectoratului de Politie al Judetului, dupa ce a fost sesizat de cazul respectiv, intr-un raspuns adresat lui Covaciu, a preferat sa elogieze munca subalternului de la Coroieni. Este inutil sa mai precizam ca rezolutiile procurorilor au fost atacate in instanta, dar toate actiunile au fost respinse. Referitor la acest caz am solicitat parerea unor avocati baimareni. Fara exceptie, toti au declarat ca titlul din 1996 al Eleonorei Covaciu este valabil, atata timp cat nu exista o solutie definitiva si irevocabila care sa-l anuleze. Deocamdata, Judecatoria Targu Lapus trebuie sa finalizeze dosarul civil, referitor la suprafata de teren ce trebuie inscrisa in titlul de proprietate. Cate decenii va dura aceasta complexa operatiune este greu de precizat. Pana atunci, insa, Covaciu, cu titlul valabil, nu poate folosi terenul, acesta aflandu-se in stapanirea vecinei sale. Tovarasii magistrati „Oamenii legii incalca cu nerusinare prevederile constitutionale. In 2006 si 2007, nu am beneficiat de terenul meu, fapt pentru care m-am adresat Politiei si Parchetului. Aceste institutii mi-au raspuns ca, pana exista un proces pe rol, nu se pot pronunta. Ca trebuie stabilit cine e proprietarul. Insa nu exista decat un singur titlu de proprietate, si acela imi apartine. Am ajuns si in instanta, insa pentru tovarasii judecatori, casarea sentintelor de catre Inalta Curte nu reprezinta relevanta sub aspect penal. Ii intreb pe tovarasii judecatori si procurori: cine are dreptul de a anula un titlu de proprietate? Pentru ca al meu este valabil.” – Eleonora Covaci Ciprian DRAGOS ciprian@gazetademaramures.ro