JUSTINIAN Din mila lui Dumnezeu, Episcop al Maramuresului si Satmarului

Iubitului nostru cler, cinului monahal, dreptcredinciosului popor din Episcopia Ortodoxa Romana a Maramuresului si Satmarului² Har, binecuvantare si pace de la Dumnezeu iar de la noi, calde urari de liniste si fericire pentru Sfintele Sarbatori ale Nasterii Domnului Iubitii mei frati, Sfintele sarbatori de iarna, asa de iubite de poporul roman, incep cu Nasterea Domnului si se incheie cu Marele Praznic al Botezului Domnului. Acum, in aceste clipe de ragaz, sa reflectam, sa ne oprim si sa meditam, sa aprofundam Taina cea Mare a Intruparii, a Nasterii in lume a Fiului lui Dumnezeu, a Taierii imprejur, dar si a Botezului. Pentru ca mare este Taina acestor momente din viata lumii. Sfintirea Aghiazmei Mari de la Sf. Liturghie din ziua de Boboteaza incheie cele trei mari momente din viata lui Iisus Hristos² Nasterea, Taierea imprejur si aratarea Domnului la Iordan – actele tin de firea omeneasca a Mantuitorului si Botezul, act solemn de pocainta, facut de Domnul in numele tuturor fiilor lui Adam, a intregului neam omenesc, cu care si-a inceput lucrarea Sa dumnezeiasca pe pamant, dar in cadrul caruia a aparut si s-a aratat omenirii, lucrul cel mai esential, pentru ca la Iordan s-a descoperit Taina cea mare, Taina Sfintei Treimi. De aceea, acest praznic, pe langa numele de Botezul Domnului, mai poarta si numele de Epifania, ceea ce in limba noastra se talcuieste Aratarea Domnului. Azi, am vazut cele Trei fete ale lui Dumnezeu. Fiul in chip omenesc - cele trei ipostaze ale Prea Sfintei Treimi - a primit de la Ioan botezul in Iordan. Duhul Sfant sau „Duhul lui Dumnezeu” este descris de evanghelisti in chip de porumbel coborand din cer peste Fiul si raurind peste El, iar de sus se aude glasul Tatalui, glasul celui necuprins si nevazut de nimeni, glasul lui Dumnezeu, spunand² „Acesta este Fiul meu cel iubit intru care am binevoit” (Matei 3,17). Acest cuvant, aceasta marturie a Tatalui aprinde in suflet un foc mistuitor, focul credintei si a iubirii nelimitate in Domnul nostru Iisus Hristos. Acum, noi am primit marturie direct de la Dumnezeu Tatal ca Iisus, Fiul Mariei din Nazaret, Pruncul plapand ce s-a nascut in pestera din Betleem, care s-a umilit si a opta zi a primit sa fie taiat imprejur, este Fiul lui Dumnezeu. Asa dupa cum prin Nastere si prin Taierea Imprejur s-a aratat om si barbat desavarsit, asa la Iordan, glasul Tatalui a marturisit in auzul tuturor timpurilor si a tuturor locurilor si fapturilor ceresti si pamantesti ca acest barbat, acest Iisus este Hristos, ca acest om este si Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat, este chiar Fiul si Cuvantul lui Dumnezeu. Iubitii mei frati (ne spune Scriptura), Acest Cuvant al lui Dumnezeu Tatal este cel mai mare dar a praznicului. La Iordan s-a aratat Prea Sfanta Treime ce s-a materializat pentru noi, dar s-a aratat si unitatea desavarsita a Prea Sfintei Treimi. (1 Ioan 5,7). Acest dar sa-l primim si sa-l purtam in suflet toata viata, credinta in Prea Sfanta Treime, pe care cei nepriceputi n-o primesc, pentru ca taina aceasta este cuprinsa numai de fapturile cu suflet curat, fiinte care au gandul nestricat, ca gandul pruncilor nepatati. De acum, in fiecare casa, in fiecare suflet, sa rasune mereu glasul lui Dumnezeu, care prezentandu-ne pe Iisus Hristos ce s-a nascut in Betleem, a zis² „Acesta este Fiul mei cel iubit, intru care am binevoit” (Matei 3,17). Iar ecoul acestui cuvant sa tina mereu aprinsa in sufletul nostru credinta si dragostea fierbinte in Domnul nostru Iisus Hristos. De increderea desavarsita in puterea si in bunatatea lui Iisus, pentru ca prin aceasta dobandim viata si fericire vesnica, ne asigura Domnul, zicand² „aceasta este viata vesnica² sa te cunoasca pe Tine, singurul Dumnezeu adevarat si pe Iisus Hristos, pe Care L-ai trimis” (Ioan 17,3), care nu ne-a lasat prada mortii si diavolului. Glasul lui Dumnezeu care a grait la Iordan nu s-a auzit nici in Betleem si nici la templu cand Domnul era prunc mic, ci cand El era la Iordan. Pruncul ce s-a nascut in Betleem era barbat desavarsit, pentru ca Iisus Hristos si-a inceput activitatea si, pe temeiul acestui adevar, a asezat Dumnezeu Tatal toata lucrarea lui Hristos in lume² „acesta este Fiul Meu”, calitate de Dumnezeu. Dumnezeirea lui Hristos este baza mantuirii lumii, „cauza universala care pe toate le implineste” cum zice si marele Dionisie (Despre Numele Divine). Dumnezeirea lui Isus Hristos este „Piatra”, dupa cum ne spune Sfanta Scriptura, pe care este intemeiata toata lucrarea Domnului de mantuire a lumii. Dumnezeirea lui Iisus Hristos este piatra pe care s-a intemeiat Biserica lui Hristos, care este Imparatia lui Dumnezeu pe pamant, dupa cum ne-a asigurat Domnul cand a spus in fata apostolilor care au crezut si au marturisit² „Tu esti Hristos Fiul lui Dumnezeu celui viu”, la care Domnul a raspuns² „pe aceasta piatra voi intemeia Biserica mea si portile iadului nu o vor birui” (Matei 16,16). Drept mariti crestini, Oricine crede sau marturiseste ca „piatra” nu este Hristos sau ca Biserica este intemeiata pe o persoana omeneasca este un antihrist, adica un dusman, un potrivnic al lui Iisus Hristos. Este un demon, caruia Hristos ii zice² „Inapoia Mea, satano! Piatra de poticnire imi esti, pentru ca nu cugeti cele ce sunt ale lui Dumnezeu, ci cele ce sunt ale oamenilor” (Mt. 16,23). „Iubitilor, nu dati crezare oricarui duh, ci cercati duhurile daca sunt de la Dumnezeu, fiindca multi prooroci mincinosi au iesit in lume. In aceasta sa cunoasteti Duhul lui Dumnezeu² orice duh care marturiseste ca Iisus Hristos a venit in trup este de la Dumnezeu. Si orice duh care nu marturiseste pe Iisus Hristos nu este de la Dumnezeu, ci este duhul lui antihrist, despre care ati auzit ca vine si acum este chiar in lume” (1 Ioan 4,1,2,3), asa cum Domnul a zis lui Petru cand acesta a indraznit sa-l abata pe Iisus Hristos de la planul Sau Dumnezeiesc. Biserica - Imparatia lui Dumnezeu - nu este intemeiata nici pe persoane omenesti si nici pe credinta unor oameni. A spune ca Biserica este intemeiata pe o persoana omeneasca este cea mai mare greseala, dar tot o ratacire este si a spune ca Biserica – Imparatia lui Dumnezeu – este intemeiata pe credinta unor oameni. Biserica, Crestinismul, Imparatia lui Dumnezeu in lume sunt intemeiate pe adevarul fundamental de neschimbat, nepieritor² ca Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu cel viu. Pe Dumnezeirea lui Iisus Hristos este, asadar, intemeiata Biserica, Imparatia lui Dumnezeu pe pamant. Credinta in aceasta inseamna a nu accepta ca Biserica este intemeiata pe nisip, pe un teren foarte miscator si nestatornic, pe elemente subiective, pentru ca nimic nu este mai subiectiv decat persoana si credinta unor oameni, ori Biserica nu este intemeiata pe umbre, ci pe stanca cea tare, pe piatra care este divinitatea lui Iisus Hristos. Dumnezeirea lui Hristos este temeiul obiectiv, pe care este intemeiata Biserica lui Hristos, aceasta este piatra, stanca vesnica care niciodata nu trece, nu se misca, nu dispare si de aceea ea da tarie Bisericii pe care nici portile iadului nu o pot birui. In aceste lucruri, in aceasta realitate, in aceasta invatatura sta sau cade, are sau nu calitatea de crestin orice om. Cine nu crede ca Iisus este Hristos, ca Iisus este Fiul prea iubit al Tatalui, asa cum am auzit ca Tatal a spus la Iordan, cine nu crede ca Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu celui viu asa cum au crezut si au marturisit Sfintii apostoli prin gura Sf. Ap. Petru, cine nu crede ca Hristos este „piatra” pe care este intemeiata Biserica, asa cum ne spune Duhul Sfant prin profeti si prin apostoli, acela nu este crestin adevarat, nu este pe calea cea dreapta care duce la mantuire si la indumnezeire. Iubitii mei frati, Ca o urmare a credintei si dragostei noastre, sa asezam chipul, icoana Domnului in casele noastre si sub aceasta icoana sa aprindem o candela din cand in cand. Sa ne crestem copiii in lumina ce curge din icoana si viata Mantuitorului, sa-i invatam sa vesteasca cat mai des numele lui Iisus Hristos, asa cum fac crestinii buni si calugarii in chiliile lor, care si in somn de multe ori rostesc numele lui Iisus. Cand buzele omului rostesc numele lui Iisus, toti demonii fug, pentru ca toate puterile iadului se cutremura cand aud pe cineva rostind si pomenind numele Domnului, zicand² Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma, aceasta scurta rugaciune se numeste rugaciunea inimii sau rugaciunea lui Iisus. Rugaciunea aceasta este o arma puternica impotriva diavolului, de aceea toti oamenii lui Dumnezeu se folosesc de ea. Aceasta puternica rugaciune o poate rosti si calatorul, si muncitorul de pe ogor, din fabrica sau din mina, si copilul, si tanarul, si batranul. Prin aceasta rugaciune, noi putem curati vazduhul duhovnicesc, care este foarte poluat acum, cu negura si gazele otravitoare si ucigatoare de suflet ale pacatelor. Daca toti crestinii ar rosti rugaciunea aceasta neintrerupt, viata s-ar transforma, s-ar transfigura, s-ar insenina si ar deveni curata, cum a fost atmosfera in paradis, inainte de caderea omului in pacat. De azi inainte, incercati, fratilor, sa rostiti in gand cat mai des numele lui Iisus si veti vedea cat de dulce va deveni pentru voi viata duhovniceasca. Binecuvantarea Domnului sa vina peste voi cu al sau har si cu a Sa iubire de oameni. Sarbatori fericite si un an nou binecuvantat. La multi ani! Al vostru al tuturor fierbinte rugator catre Dumnezeu Justinian Chira Episcopul Maramuresului si Satmarului