Î.P.S. Justinian, îngerul păzitor al maramureşenilor

A spus mereu că îi place să le vorbească oamenilor despre Dumnezeu şi lui Dumnezeu despre oameni. Crede că, pe lumea cealaltă va fi ocupat să se „certe” cu Dumnezeu pentru sufletele fiecăruia dintre noi, căutând să ne mântuiască. A împlinit anul trecut 90 de ani, grei, dar sfinţi. O viaţă în slujba lui Dumnezeu şi a oamenilor.

La mijlocul acestei luni împlineşte 70 de ani de viaţă monahală. Anul trecut a ajuns la vârsta patriarhilor bisericii: 90 de ani, sfinţi, grei, dar dedicaţi iubirii. De Dumnezeu şi de oameni.
ÎnaltPreaSfinţitul Justinian Chira s-a născut la 28 mai 1921, în satul Plopiş, dintr-o familie de ţărani evlavioşi, la botez primind numele de Ioan. A urmat şcoala primară în satul natal (1928-1934). Între 1934-1941 a fost reţinut acasă de părinţi pentru sprijin în gospodărie, apoi a urmat doi ani cursurile Liceului ortodox de băieţi „Simion Ştefan" din Cluj. Mânat de dragostea de a-L sluji cât mai bine pe Dumnezeu, s-a dus la Mănăstirea „Sf. Ana" din Rohia, ca frate de mănăstire în 12 martie 1941, tuns în monahism sub numele de Justinian (în 1942). La 15 august 1942 a fost hirotonit diacon, iar la 17 aprilie 1943 preot la Mănăstirea Rohia de către P.S. Nicolae Colan Episcopul Vadului, Feleacului şi Clujului. Între 22 noiembrie 1942- 10 martie 1943 este încorporat, în ciuda hainei clericale, în armata maghiară la Mişcolţ. În împrejurările istorice dramatice dintre 1940-1944, monahii din Mănăstirea Rohia trăiau într-o înfrigurată nădejde: eliberarea ţării şi a Transilvaniei. În zorii în care această speranţă devenea o certitudine, este numit stareţ la Rohia tânarul ieromonah, în vârstă de 23 de ani, Iustinian Chira, care avea să conducă acest sfânt locaş, aproape 30 de ani; una din cele mai îndelungate şi rodnice stăreţii.
El a statornicit ca temelie a vieţii şi trăirii duhovniceşti vechile reguli vasiliene ale monahismului: munca, rugăciunea şi studiul.
Pentru meritele sale în conducerea mănăstirii, la propunerea P.S. Teofil al Clujului, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române i-a conferit, în anul 1967, rangul de arhimandrit, iar în anul 1973 a fost ridicat la rangul de arhiereu, fiind ales episcop-vicar la Arhiepiscopia Vadului, Feleacului şi Clujului.
În septembrie 1990 a fost ales episcop al Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureşului şi Sătmarului, fiind instalat la 11 noiembrie 1990.
În 2009 a fost ridicat la rangul de arhiepiscop şi a primit titlul de “Doctor Honoris Causa” al Universităţilor din Oradea, 1 Decembrie 1918 Alba Iulia şi Universitatea de Vest “Vasile Goldiş” Arad şi Universitatea de Nord din Baia Mare.
A publicat numeroase articole, lucrări şi cărţi dintre care amintim:
• „Viaţa Prea Curatei Fecioare Maria” – 1948;
• „Darurile Bisericii” – 1983;
• „Viaţa Maicii Domnului” (cuprins nou) – 1986;
• „Harul şi adevărul” – 1996;
• „Scrisori” – 2001;
• „Lumină din Lumina Naşterii şi Învierii Domnului” – 2006;
• „Justinian” – dialoguri – 2006;
• „Convorbiri în amurg” – 2006;
• „Mama şi copilul” – 2009;
• „Drepturile copilului” – 1994;
• „Apel la conştiinţă şi raţiune” – 15 ian. 1990;
• „Viaţa şi Acatistul Sfântului Ierarh Iosif Mărturisitorul” – 2006;
• „Viaţa Maicii Domnului” (cuprins nou) – 1999;
• „Gând şi suflet românesc” – 1998.
• „Mănăstirea Sf. Ana Rohia” – Monografie - 2009
• A redactat şi publicat cele 12 volume ale Îndrumătorului Bisericesc Misionar şi Patriotic al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Vadului, Feleacului şi Clujului – 1978-1989.