JURNAL DIN AREST

pentru toti! 27.01.2007 Eu, ieri, vineri, ne-am pomenit dimineata cu doi politai care ne-au amenintat ca ne mutam din Arest. De joi, era si Aurelian cu mine, asa ca au facut economie de vorbe :), oricum erau cam scarbosi, mai ales politistul burtos, era extrem de zelos, cred ca viseaza ceva medalie. Ne-am facut bagajele, o nebunie, mi-am dat seama cat amar de haine imi pusese saraca Dor. Am luat si scrisorile de la voi: le-am pus intr-un rucsac, o geanta neagra cu rotile si am indesat si intr-o plasa :) Ati scris, nu gluma! Am ajuns la Gherla cu duba, impreuna cu trei tipi care erau deja „profesori”: am aflat cum se deschid catusele, cum se incarca niste cartele, cum se numesc cei fara carte – „ursi” si gardienii – „tramvaie”. Ce mai, o gramada de lucruri folositoare, mi-am si spus „aici e adevarata viata, inveti si vezi lucruri uluitoare, nu afara”. Deh, recunosc ca mi-ar place sa reincarc cartele, imi dau mai mult de 48 de ani si 5 luni pentru asta? :) Dupa o tura de tigari intr-o camera de sortare, a ajuns si cealalta tura de 4, parca eram in boxa, cu bagaje. N-am stat foarte mult impreuna, ne-au verificat bagajele cu atentie (fiecare plic:) ), au scuturat ziarele pe care le mai aveam la mine, au deschis sapuniera, la sange, ce mai. Apoi, ei au fost dusi la etajul 3, intr-o camera, eu depus intr-o camera, cred ca a fost de izolare, la parter, „peste drum” de cabinetul medical, fiind in greva foamei. Corpul asta de cladire e imens, tot complexul e urias, cred ca sunt mai mult de 1000 de detinuti aici. Chestia cu supravegherea medicala e un fel de fita birocratica, se ia tensiunea si pulsul, asta e toata „supravegherea”. M-a intrebat medicul daca am probleme si i-am marturisit ca sunt nevinovat, nu se astepta, o sa se obisnuiasca :) Saracii de ei, cu totii, sunt ca la o banda rulanta la care vin conserve, deocamdata nu cred ca vreun gardian de aici poate face „setari fine”. Camera aia de izolare avea inspre interior, la geamuri, un grilaj metalic cu lacat. Evident, geamurile erau deschise, caldura ioc, cheia de la lacat nicaieri. Chestia cu cautatul cheilor a durat cateva ore, in camera era exact la fel de frig ca si afara (si era frig!), nimeni nu parea foarte impresionat, probabil asa ne putem cali cu adevarat dupa atatea zile de greva foamei. M-am imbracat cu tot ce-am prins, eram un balon de tricouri :) si m-am bagat sub patura. Intr-un final, a venit un gardian hotarat, cu un ciocan si-a rezolvat problema lacatului, desi, la ce suparat e, ar fi fost de ajuns sa-si arunce privirea :) In camera mai e un tinerel, venit tot din arestul de la Cluj, e nemultumit de incadrare, ca l-au bagat la talharie nu la furt, asa cum pretinde ca s-a intamplat. Dupa inchiderea geamurilor (ce dau inspre terenul de sport) s-a mai putut sta in camera, desi era frig, apoi s-a dat caldura. Am dormit de la 8 pana dimineata, eram obosit de atata munca :) Vestea proasta e ca mi-au luat tigarile. Nu inteleg ce legatura au tigarile cu greva foamei. Nu vreau sa-i judec gresit si sa cred ca isi imagineaza ca e un mijloc de a ma convinge sa renunt, o sa ma las de fumat daca trebuie. Azi, sambata, chiar inainte sa ma apuc de scris, ne-au mutat intr-o camera umana, e mai cald, are camera de baie si gresie pe jos. Am si masa! :) Incredibil ce bine e sa ai o masa, micile bucurii :) La arest conditiile erau ingrozitoare fata de ce-i aici, insa baietii erau niste oameni adevarati, mai putin vrei 2-3. O sa trec sa-i salut intr-o zi. Azi e a 13-a zi in care n-am mancat nimic, de ieri gata si cu ceaiul, doar apa. Acum, ca nici nu fumez, o sa rezist mai mult :) Nu stiu noua adresa de aici, probabil a luat-o Dor, care a venit azi in vizita sa-mi reaminteasca uluiala ca-i atat de frumoasa si de deosebita. Mi-a mai spus de una-alta, sper sa ne vedem in curand, Bunul Dumnezeu va hotari cand va voi imbratisa pe toti. Salutari la cei dragi, la cei din presa, aveti grija de voi si unii de altii si de ziar. Nu i-am uitat pe ai mei parinti, pe Dor si pe eroul meu, Alexandru, o sa le scriu. Singurul lucru ce ma deranjeaza in camera asta e o eticheta lipita de „salam taranesc de sunca” :)) Va imbratisez, Dan. pentru toti! 29.01.2007 Eu, si ma miram intr-o scrisoare ce repede trec zilele, uite ca ianuarie e ca si dusa. Mi-am mancat zilele astea din viata, pe capul denuntatorilor si prigonitorilor sa fie rusinea, oricum nu-mi pot primi zilele inapoi. Iar mizeria asta de rechizitoriu si modul pervers in care amesteca (cu buna stiinta) lucrurile, datele, ii descalifica total. Acesti oameni se joaca nepasatori cu zilele vietii mele, construiesc castele din minciunile si delatiunile jegoase ale celor ce vor sa se razbune pe mine. Sunt impacat, fiecare va da seama pentru ale sale, ma rog, sa nu li se socoteasca lor aceste pacate. Ploua. Zapada s-a topit demult. Azi dimineata am iesit la plimbare, ca era frig si destul de inghetat pe jos, acum e plin de apa, umezeala si o ploicica mocaneasca. De la geam se vede celalalt corp, am inteles ca in el sunt sali de curs si „laboratoare” (ateliere) pentru diferite meserii. Trebuie sa vad daca n-au vreo clasa in care se invata jurnalistica, oricum vrea sa-mi dovedeasca diicotu’ ca nu ma pricep :) Bine ca se pricep ei, nici macar nu stiau cand au aparut ziarele, sustineau ca GAZETA de Maramures a aparut prima :) Profesionisti, nu gluma. La capatul cladirii din fata e Biserica, nu m-au lasat ieri sa merg la Sfanta Slujba. Au zis ca, fiind in greva foamei, nu pot sa ma duc cu ceilalti detinuti, ca se fac „combinatii si smecherii”, adica ar aduce cineva mancare si eu as infuleca in timpul Slujbei :) Si eu care credeam ca-s paranoic :)) Ramasese ca ma voi intalni cu parintele, va dati seama ca nu s-a intamplat. Asa ca de tigari m-am lasat, ca nu ma lasa fiind in greva foamei, la Biserica nu-mi dau voie, ca poate-mi aduc hotii mancare si devorez o jumatate de vitel. Sunt curios ce o sa-mi mai interzica, poate Biblia, ca citesc despre azime, iezi, turturele, vitei, miere, smochini, untdelemn, vin si astea nu-mi fac bine, eu fiind in greva foamei. Ieri si azi (luni) am dat peste niste doctori simpatici, in sfarsit, mi-au luat sange pentru analize si deja clasica „tensiune”. De ieri dimineata, tanarul care era in greva foamei a renuntat, asa incat l-au mutat la „Carantina” (e o perioada de vreo 21 de zile in care oricine intrat in Penitenciar o petrece intr-o carantina). Am ramas singur, cu cartile si ale mele ganduri. Medicul m-a intrebat azi daca nu ma simt singur, i-am spus ca am Biblia, cred ca ma crede sonat. Toata lumea imi explica faptul ca nu fac bine, ca nu rezolv nimic, dar, in fond, fiecare avem drumul nostru. Au trecut 15 zile de cand sunt in greva foamei, si vor mai trece exact atatea cate vor mai fi nevoie si-mi va ingadui Bunul Dumnezeu. Cel mai distractiv e apelul (de dimineata si de seara), aici toate momentele importante sunt anuntate prin sonerie, la ora fixata pentru fiecare. Ei bine, la apel, trebuie sa ma dau jos din pat si sa deschid geamul. Unul din cei 4 care intra in camera (mai e un mascat pe hol, la asigurare) are pe umar un ciocan urias de lemn, cu care bate in gratiile exterioare de la geam :) Asta asa, ca sa auda o eventuala taietura a barelor, poate folosesc pixul sau o coala A4 ca sa evadez :)) Toata lumea e foarte serioasa in acest ritual, inclusiv cel ce cara ditamai ciocanul, te joci cu masurile de siguranta? :) Eu sunt bine, ceea ce le doresc si dusmanilor si prigonitorilor mei. Pot sa fie fericiti, mi-au ucis atatea zile din viata pe minciunile lor. Sa aveti grija de voi si unul de celalalt, nu fiti ingrijorati pentru mine. Vom vedea marti sau miercuri ce va hotari Bunul Dumnezeu. Salutari tuturor dragilor. Va imbratisez, Dan