Judecatoare si procuror de familie

* O poveste maramureseana halucinanta În zona Borsa, se confirma dictonul potrivit caruia justitia e oarba. Doua personaje, ce vor deveni în scurt timp celebre, procurorul Vasile Pop si judecatoarea Mariana Simon, sunt cei care tin de mâini justitia asta oarba si o conduc acolo unde le convine lor. Povestea care urmeaza are ceva halucinant în ea si, în parte, pare rupta dintr-un film cu sicilienii perioadei interbelice. GAZETA a mai scris despre felul în care procurorul Vasile Pop si judecatoarea Mariana Simon înteleg sa faca dreptate în Maramuresul istoric. Revenim cu un alt caz ce poarta „marca” procurorului Vasile Pop si a judecatoarei Mariana Simon, caz în care lupta se da între un subinginer, Vasile Coman, si unul dintre politistii borseni, Cornel Ianovici. Miza luptei dintre cei doi vecini se pare ca este un apartament din Baia Borsa, str. Independentei nr.10/8. Conflictul dintre cele doua parti a început în 1990 si e departe de a se fi sfârsit. Violuri organizate de politisti?! Povestea pe care o relateaza Vasile Coman are ceva din scenariul unui film realizat dupa un text al lui Kafka. „În Baia Borsa, am un apartament confort sporit, cu doua camere, la etajul II, din caramida si cu magazie de lemne, ceea ce-i foarte important în localitate. În toata perioada asta, cât am lucrat în Borsa, am avut conflicte cu Politia din Borsa. În principal, vizau sa puna mâna pe apartamentul meu, pentru familia unui politist, Ianovici Cornel, care are o familie foarte numeroasa, vreo zece persoane, toate în floarea vârstei. Familia politistului locuieste în acelasi bloc în care am eu apartamentul, aceeasi scara, doar ca la parter. Mi-au facut fel si fel de sicane”, afirma Vasile Coman. Când auzi de sicane, te gândesti la tot felul de tachinari mai mult sau mai putin importante. În acest caz, e vorba de mult mai mult decât atât. Coman sustine ca a fost agresat de familia politistului în repetate rânduri. Victime ale aceluiasi tip de agresiuni au fost si tinerele care-l mai vizitau din când în când pe Coman, acesta recunoscând ca, fiind vaduv de vreo douazeci si ceva de ani si necasatorit, mai primea astfel de vizite. Cu toate acestea, Coman se plânge si de faptul ca familia politistului a raspândit în zona zvonul ca ar fi homosexual, fapt care intra în contradictie flagranta cu realitatea. „Politia Borsa a organizat violuri cu membrii familiei Ianovici asupra tinerelor care veneau la mine, la intrarea si la iesirea din bloc!”, sustine Coman o varianta halucinanta a unei Românii în care orice e posibil. „În plus, ma agresau când voiau. Fiind singur, nu aveam martori si nu puteam sa dovedesc nimic. Ei ma denuntau si se puneau martori unul pe altul: frati, surori, cumnate, nepoate. Ma pândeau la intrarea în bloc si ma agresau. Eu n-aveam martori si tot eu eram vinovat, ca am facut reclamatii”, îsi continua Coman povestea, care de abia acum devine palpitanta. Atentat cu bomba! Coman sustine ca familia politistului Ianovici a trecut de la agresiunile fizice la alt tip de presiuni, totul culminând cu doua acte de terorism. „Mi-au incendiat apartamentul si au musamalizat cazul, tot cu procurorul Pop Vasile si cu judecatoarea Mariana Simon. Voi gasi o solutie sa demonstrez ca ei au fost autorii. Mi-au incendiat usa apartamentului. Au dat cu benzina, ca sa ma mut de acolo. Au sperat ca voi vinde apartamentul”, sustine Coman. În iulie 2003, pe scara blocului în care locuiesc Vasile Coman si familia lui Cornel Ianovici, a avut loc un atentat cu bomba. Evenimentul a fost suficient de important pentru conducerea de atunci a Inspectoratului Judetean de Politie, încât la fata locului s-a prezentat adjunctul sefului politistilor maramureseni, Sabin Rusu. „Vroiau sa mi-l puna în cârca mie. Au vrut sa afirme ca eu am pus dinamita. Eu obisnuiam sa merg în week-end pe acolo cu o fata, doua... Luam mâncare de vineri dupa masa si stateam pâna luni dimineata si ei erau siguri ca eu eram în apartament. Ghinionul lor a fost ca nu s-au documentat la serviciu, ca sa vada daca nu sunt plecat în delegatie. Eu sâmbata noaptea am plecat la Bucuresti, deci când s-a produs deflagratia (duminica – n.red.) eu eram prin Bucuresti. Am aflat ulterior ca familia politistului a afirmat ca m-a vazut în ziua respectiva. Daca eu eram în apartament, ar fi dat vina pe mine. Eu m-am întors din delegatie, în toata perioada asta am fost în Bucuresti, Pitesti si Sibiu, miercuri dimineata. M-au înhatat! A fost o comisie completa: procurori, judecatori, experti în explozivi. Mi-au facut perchezitie la casa de la Moisei si în apartament. O zi întreaga au pierdut cu mine ca sa caute dinamita, capse si benzina. N-am avut nimic... A fost Rusu Sabin, adjunctul sefului politiei judetului, au fost câtiva procurori si câtiva judecatori... Ce-am aflat ulterior, ca ei vroiau sa realizeze un troc: nu-ti facem dosar penal si dai apartamentul familiei politistului. Nu mi-au spus exact asa, dar mi-au dat de înteles... Trei denunturi penale Conflictul dintre cele doua parti nu s-a încheiat nici dupa explozia ale carei cauze au ramas neelucidate. Soacra politistului, Teodora Sandru, l-a denuntat pe Vasile Coman, sustinând ca acesta a batut-o. În calitate de parte vatamata, Teodora Sandru a formulat o plângere penala directa (pe data de 13 martie 2003) împotriva lui Coman, cerând condamnarea inculpatului pentru savârsirea infractiunii de „lovire”, obligarea inculpatului la plata despagubirilor civile în suma de 1.000.000 lei, obligarea inculpatului la plata daunelor morale în suma de 50.000.000 lei si obligarea inculpatului la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de purtarea acestui proces. Povestea soacrei politistului suna cam asa: „În seara zilei de 23 ianuarie 2003, pe la orele 17, am plecat din apartament în spatele blocului ca sa aduc câteva lemne de foc. Inculpatul, care îmi este vecin, m-a urmarit si m-a atacat, aplicându-mi numeroase lovituri cu pumnii si cu picioarele, prin care mi-a cauzat leziuni corporale vindecabile în 9 zile, asa cum rezulta din certificatul medico-legal...” Urmare a acestui fapt, femeia a depus o plângere la Politia Borsa, acuzându-l pe Coman ca a amenintat-o „ca ne omoara toata familia”. Teodora Sandru s-a internat, pe 24 ianuarie 2003, adica a doua zi dupa ziua în care sustine ca a fost batuta. În foaia de observatie clinica generala, apare diagnosticul de internare (traumatism cranio cerebral), dar mai apare o mentiune extrem de importanta: traumatismul a fost provocat în urma cu trei zile! Câteva lucruri nu se potrivesc. În plângerea penala depusa la Politia Borsa, femeia sustine ca a fost agresata în jurul orelor 17.00, dupa care, pe toata perioada procesului, ora atacului a fost mutata, devenind 20.00. Nu prea poate fi explicat nici felul în care un medic legist s-ar fi putut însela în ceea ce priveste momentul agresiunii. Femeia sustine ca, din momentul în care a fost batuta si pâna în momentul în care s-a internat, au trecut 16 ore, în timp ce certificatul medico-legal vorbeste de trei zile... Versiunea lui Coman De cealalta parte, Coman are o alta versiune: „În dupa amiaza aceea, eu eram la Moisei. În noaptea respectiva, am plecat în delegatie. Am martori ca în dupa amiaza de 23 ianuarie, am taiat lemne si, pe urma, am jucat table cu un vecin. Peste doua luni de zile, ca sa se încadreze în termen, au depus o plângere penala, ca am batut-o pe batrâna. De fapt, ei, fiind o familie numeroasa, se bateau non-stop. Si ce s-au gândit? Sa ma acuze pe mine. Pentru asta, aveau nevoie de un certificat medico-legal si de doi martori. Cei doi martori sunt o nepoata, (Viorica Haias), care zicea ca a trecut întâmplator pe acolo, m-a vazut ca o bat pe batrâna si a fugit repede în Borsa, ca s-o temut, si fiul unui nas al politistului (Sergiu-Cosmin Bardita), care zice ca m-o vazut intrând în bloc în seara respectiva.” În concluziile înaintate Tribunalului Maramures (23 septembrie 2003), Coman îsi sustine afirmatiile: „Stiu de la vecinii din Baia Borsa ca scandalurile în familia numeroasa a lui Sandru sunt numeroase (...) Se pare ca Sandru Teodora a mai luat o bataie în familie, dupa bataia primita pe data de 21 ianuarie 2003, din care si-a planificat sa scoata ceva bani, deoarece în certificatul medico-legal de la dosar, apar o multime de leziuni în plus, fata de cele de la internare.” Revenind la momentul presupusei agresiuni, e greu de explicat de ce nepoata victimei a fugit în Borsa fara sa anunte familia, cu atât mai mult cu cât în familie exista, totusi, un politist! Martorii partii vatamate sunt contrazisi de martorii lui Coman. „Am stat acolo (la casa din Moisei – n.red.) toata dupa masa si pâna la orele 22.00. I-am ajutat sa taie niste lemne si apoi am jucat table”, sustine Mihai Tomoiaga. Fratele lui Coman afirma si el ca au stat împreuna, la casa din Moisei, pâna în jurul orei 22.30. Cu exceptia cazului în care Vasile Coman stapâneste tehnica bilocatiei, cel putin doi dintre martorii din acest proces au depus marturie falsa. O amenda penala neplatita Interesant este faptul ca instanta a fost compusa si de aceasta data din Mariana Simon (presedintele instantei) si Vasile Pop (procuror), aceeasi oameni care, dupa spusele lui Coman au musamalizat atacul cu bomba, „judecatoarea si procurorul de familie” ai politistului Ianovici. Coman sustine ca, în timpul procesului, nu s-a tinut seama de marturiile martorilor adusi de el, ba mai mult, unul dintre martori nici nu a fost primit în sala de judecata. Prin sentinta penala nr. 312 din 26 mai 2003 instanta a apreciat ca „suma de 2.000.000 lei este suficienta pentru compensarea prejudiciului moral, cea pretinsa de partea civila neavând justificare.” În final, Coman a fost condamnat la plata a 5.000.000 lei amenda, 1.000.000 lei despagubiri civile, 2.000.000 lei daune morale, 1.500.000 lei cheltuieli de judecata si 200.000 lei cheltuieli judiciare. „N-am platit aceasta amenda penala. Nici nu m-o întrebat nimeni sau ceva. Nici n-ar fi avut tupeu sa ma condamne. De atunci, am facut, cred, peste o suta de memorii: la Presedintie, la Ministerul Justitiei, la Înalta Curte de Casatie si Justitie. La unul mi-o raspuns Consiliul Suprem al Magistraturii, ca l-o trimis la Curtea de Aprel Cluj, da’ n-am primit de acolo nimic. Astept sa faca cercetari si sa-mi raspunda. Eu cred ca sunt singurul caz din tara în care nu m-au condamnat la puscarie, desi n-am platit o amenda penala. Se face puscarie si pentru o amenda contraventionala, dar pentru amenda penala trebuie ca în 30 de zile sa se faca dosar penal si sa ma bage baietii la zdup. Au îngropat-o...”, sustine Coman. Din perioada în care s-a produs atentatul cu bomba, Coman s-a mutat în casa unui frate de-al sau, în Moisei, de frica sa nu i se însceneze ceva. „Mai trec asa, întâmplator, pe acolo, da’ ma feresc, ca se aduna si ma ciocanesc”, afirma Vasile Coman, un om care asteapta de trei ani de zile sa i se faca dreptate. Ipoteza lui Coman privitoare la atentat „Cele doua atentate au fost musamalizate de cei doi: Pop si Simon. Ulterior, ca sa iasa basma curata, au zis ca au gasit niste sticle cu benzina. Eu m-am documentat... Daca explozia era de la sticlele cu benzina, era foarte mult fum, ardea, dar n-a ars. N-a fost urma de fum, n-a fost urma de foc... Dinamita sau astralita, explozivul minier, nu explodeaza. Ca sa explodeze, trebuie elementul de initiere: capse cu fitil, impulsul electric, deci trebuie sa fie cineva acolo. Eu presupun ca au bagat dinamita pe horn. A explodat la etajele I, II si III, iar la parter nu s-a produs nici o stricaciune. Probabil au introdus dinamita pe undeva pe la etajul II. Au vizat stricaciuni... au fost evaluate atunci la vreo 200 de milioane.” – Vasile Coman Urmarea unei amenzi penale Functia pe care a detinut-o Coman nu este compatibila cu o persoana care are antecedente penale. „În ianuarie, când s-au facut disponibilizari de personal, eu aveam atributii de merceolog în cadrul biroului Aprovizionare de la Exploatarea Miniera Borsa. În aceasta calitate, eu eram gestionarul marfii de la preluare si pâna la predarea la magazie. Aveam atributii de gestionare a marfii. Având aceste atributii, dar având si cazier judiciar, eu n-am mai corespuns functiei respective, deci nu mai eram bun, pentru ca eram recidivist în felul asta. Am o condamnare si pe ei nu-i intereseaza ca-i amenda penala sau ce-i... Au gasit de cuviinta sa ma dea afara, sa ma disponibilizeze. Nu ma pot angaja nici în alta parte, ca am încercat peste tot, si ca muncitor, dar ti se cere cazierul judiciar care este asa cum este. Reabilitarea nu se acorda decât daca ai platit amenda. Cum n-am platit amenda... Sînt somer...”, îsi încheie Vasile Coman povestea. O dusmanie între vecini „Probabil cineva a lasat prin horn niste sticle cu benzina. A fost o explozie. Când s-a aprins focul, sticlele au explodat, dar n-am putut stabili cine anume a pus sticlele acolo. Doar un apartament a fost afectat, un apartament în care statea o batrâna. Nu s-a putut stabili nimic. Acolo a fost, probabil, o dusmanie între vecini. Sticlele au fost lasate, se pare, de undeva de sus, pe horn. Noi l-am banuit pe fratele lui Boeru’, un subinginer de la mina de acolo. Avea tot felul de probleme. Era certat cu toti vecinii. Pe ala l-am banuit, dar n-am putut sa demonstram nimic. Nu s-au pus sticlele alea atunci, au fost puse mai demult. Nu s-a putut demonstra nici cum, cu toate ca toata lumea pe el l-a banuit, dar n-am avut nici o proba. I-am facut si verificari la domiciliu, dar n-am putut stabili nimic.” – Sabin Rusu, la vremea respectiva adjunctul sefului IJP Maramures. Ioab BOTIS ibotis@gazetademaramures.ro