Jenant, mișeilor! / Vulturi şi găini

Pe cele mai înalte culmi ale Anzilor, în condiţii deosebit de vitrege, trăieşte una dintre cele mai rare specii de vulturi, care depăşeşte ca longevitate toate celelalte zburătoare. Secretul supra­vieţuirii lor stă într-o enzimă protectoare emisă la baza fulgilor. Astfel, corpul vulturului este protejat împotriva condiţiilor de mediu extreme, în care îşi duce viaţa. Deşi condiţiile sale de viaţă sunt dintre cele mai dure, vulturul din Anzi poate atinge vârsta de 70 de ani. Începând de la vârsta de 40 de ani, ghearele sale lungi devin flexibile şi nu mai sunt capabile să care pradă în zbor. Ciocul, devenit prea lung şi ascuţit, i se încovoaie şi îl ajută din ce în ce mai puţin la sfâşiatul prăzii. Aripile grele şi îmbătrânite de ani şi de grosimea penelor îi înfrâ­nează zborul şi îi obosesc muşchii piep­tului. Dar lucrul cel mai grav este acela că după 40 de ani, corpul său nu mai produce enzima protectoare. Atunci vulturul are doar două opţiuni: să moară sau să treacă printr-un dureros proces de transformare timp de 150 de zile. În acel moment vulturul trebuie să găsească o crăpătură pe un pisc înalt, unde să îşi încropească un adăpost. Acolo el îşi loveşte conti­nuu ciocul încovoiat de o stâncă până când acesta se rupe. După ce îşi rupe ciocul el aşteaptă să îi crească cel nou. Apoi îşi smulge ghearele şi penele. Încet-încet, vulturul de Anzi se îm­bracă din nou cu pene tinere, alimentate din belşug cu preţioasa enzimă protectoare, pe care corpul său o secre­tă din nou în urma acestui proces de regenerare. Şi după 5 luni de suferinţă, vulturul îşi reia faimosul zbor pentru care a fost creat şi pentru care, de fapt, trăieşte încă 30 de ani.
Nu ştiu dacă povestea vulturului din Anzi e una adevărată sau doar una motivaţională. Dar ştiu că de 25 de ani, poporul român este asemeni vulturului de 40 de ani: nu mai are nerv, nici forţă ca să se apere şi să supravieţuiască, „en­zima protectoare” a credinţei şi dragostei de neam e demult o amintire şi nu a mai experimentat „zborul” pentru un ideal de decenii bune.
Totuşi, între o „moarte morală” şi o
r­ege­nerare dureroasă, mai ales pentru clasa politică, alege încă prima varian­tă. Pentru că, preocupat mai mult de pene decât de zbor, poporul român a şi uitat că e vultur, nu găină.