jenant, miseilor!: Vindem onoare. SuperpreT, stoc limitat.

Ma amuza teribil discursurile grave in care ni se transmite ca „trebuie sa votam proiecte”, pentru ca nu cred ca romanii au votat vreodata idei si proiecte. Si nici nu cred ca vor vota. La fel de mult ma amuza duduile de pe posturile nationale care fac portrete de candidati si ne spun raspicat ca trebuie sa alegem intelectuali, manageri, gospodari. De parca mareanii si adrieanii atat de blamati n-au ajuns in functie prin vot - „votul universal, egal, direct, secret si liber exprimat”. La vremea respectiva, ei au reprezentat profilul candidatului de succes, si nu intelectualii, managerii etc. De fapt, nici nu cred ca romanilor le plac politicienii cizelati, pragmatici, bine crescuti. Si nici discursurile despre idei, dezvoltare si proiecte. Le plac cliseele, promisiunile, uralele. Romanilor le place spectacolul. Si il voteaza pe cel care a „prestat” cel mai bine pe scena. Il aplauda, ii saruta mainile si la finalul mandatului il injura. Acest scenariu s-a repetat in 1992, in 1996, in 2000 si in 2004. Cu siguranta, se va repeta si in 2008. Ciudat e ca, nici pentru alesi, nici pentru alegatori, nu pare sa conteze trecutul. Acuzam politicienii ca uita de actiunile din campania electorala. Dar n-am primit noi pomenile electorale aruncate in scarba din autobuzele desenate cu sigle de partid? N-am ascultat emotionati pana la lacrimi discursuri si slogane electorale? N-am ovationat alesii pana am ragusit? Nu ne-am certat cu tusa Marioara, cu vecina Florica si cu laptareasa Angela pentru „cantindatii” favoriti? N-am injurat cand adversarii vorbeau despre matrapazlacurile lor sau le serveau subtil un dosar? Nu i-am votat? I-am votat. Si o sa-i votam din nou, stergand cu buretele experientele din anii trecuti. A cincea generatie „a schimbarii” va veni la putere prin aceleasi metode ca si predecesorii lor: prin pomeni, promisiuni, discursuri frumoase si lacrimogene. Citisem undeva ca nu poti sa ceri verticalitate intr-o tara in care scara de valori s-a prabusit si se cladeste din nou, cu susul in jos. Si e drept. Utilitatile sunt scumpe, mancarea e scumpa, casele sunt scumpe. Numai sufletele si onoarea sunt mereu la superpret in Romania. Oricum, stocul e pe terminate. Ioana LUCACEL ioana@gazetademaramures.ro