Jenant, mişeilor! Viața online

Motto:
„Omul are iluzia că vorbește cu lumea întreagă la calculator. El e de fapt singur”.

Avem impresia că „online” e mai ușor, e mai modern, e mai trendy. Și, o dată cu pandemia, vorbim de trecerea în online ca de cine știe ce reușită extraor­dinară. De fapt, e doar mimarea unei normalități pe care n-o putem trăi. Școala-online, me­dicina-online, socializarea online, conferințele online, spec­tacolele online, călătoriile online, până și cumpărăturile online sunt biete încercări nereușite, „fake-uri”, substitute ale unor momente din viață pe care nu le putem de fapt trăi. Și atunci ne amăgim că, în loc să fim fericiți, educați, sănătoși etc, suntem... moderni. Ceea ce noi numim „progres” este de fapt un regres extraordinar și general.
Mă amuză, de fiecare dată, scuza celor care nu citesc, de exemplu, nici cărți, nici ziare, nici reviste, pe motiv că au acces la rețele de socializare și google. De exemplu, anul trecut, cea mai căutată frază pe google, în România, a fost „de ce nu pot să dorm?”.
N-am cunoscut niciun om educat care să-și fi format bagajul de cunoștințe pe facebook, instagram sau tik-tok. Dacă stai pe facebook, nu înseamnă că citești. Iar noi, statistic, citim cel mai puțin din UE.  Doar 6,2 dintre români citesc cărți, ceea ce înseamnă că 94% nu citesc deloc. A, și mai e ceva, suntem pe ultimul loc din UE și la consumul de săpun și pastă de dinți. Toate astea țin cu adevărat de educație. Din păcate, pentru a ne vindeca, ar trebui să recu­noaștem că suntem „bolnavi”. Că nu suntem cei mai frumoși și mai deștepți din Europa, că nu suntem educați, nici infor­mați pur și simplu, ci că, pentru asta, trebuie să citim și să ne dezvoltăm în permanență. Prietenii noștri din generațiile trecute au, la 80-90 de ani, program zilnic de lectură, în cel puțin două limbi, sunt abonați la minimum două reviste și poartă conversații, măcar la telefon, zilnic, cu prieteni și cunoștințe. Generațiile de azi abia mai știu să scrie de mână...