Jenant, mişeilor / Un biscuit şi multe mofturi

Într-un aeroport, o tânără se pregătea să facă o călătorie mai lungă. Şi-a cumpărat o carte ca să treacă mai repede timpul şi un pachet de biscuiţi. S-a aşezat pe un scaun, şi-a pus bagajele alături şi a început să citească.

La un moment dat s-a întors să ia un biscuit din pachetul de lângă ea. A observat cu surprindere că alături era aşezat un domn care citea un ziar, şi care, fără să-i ceară permisiunea, a început să ia şi el din pachetul de biscuiţi.

Cu toate că s-a simţit indignată, politeţea a împiedicat-o să îi reproşeze ceva omului. Dar, pe măsură ce ea lua câte un biscuit, lua şi el unul. Iar tânăra devenea tot mai nervoasă şi mai nemulţumită. Când a luat din pachet penultimul biscuit, fata s-a întrebat plină de nervi: „Oare e atât de nesimţit încât să mi-l ia şi pe ultimul?”.

Bărbatul a luat într-adevăr ultimul biscuit, l-a rupt în două şi i-a oferit, zâmbind cald, o jumătate. Simţind că a depăşit limita bunului simţ, tânăra s-a ridicat furioasă şi s-a îndreptat spre un alt colţ al sălii de aşteptare. A deschis geanta ca să pună înăuntru cartea şi… spre marea ei surprindere, a văzut înăuntru pachetul de biscuiţi pe care îl cumpărase.

În locul nervilor, a copleşit-o ruşinea. A înţeles că pachetul din care mâncase nu era al ei, ci al bărbatului care citea ziarul… Iar el a împărţit plin de bunătate chiar şi ultima bucăţică pe care o avea, fără să se simtă indignat, superior sau furios.

Mi-am amintit de povestea asta pe când urcam într-un taxi vechi, îmbâcsit de fum, cu un taximetrist vorbăreţ şi simpatic, dar cu un bandaj pe faţă. Iniţial, m-am apucat să povestesc tuturor cunoscuţilor ce călătorie de coşmar am avut. Spre seară, m-a prins ruşinea. În fond, omul se comportase exemplar. Iar bandaje, avem toţi. Doar că unele nu se văd. Mi-am dat seama cât de mult ne luăm după aparenţe. Şi cât de uşor şi de repede ne inflamează mizilicurile, atunci când ni se pare că noi jucăm rolul pozitiv, iar ceilalţi pe cel negativ. Că „războaiele” de azi nu mai sunt duse în numele iubirii şi nici măcar al urii. Ci a mofturilor, a toanelor, a orgoliilor mărunte şi a pachetelor de biscuiţi.

Apropo, vrea cineva unul?