Jenant, mișeilor! / Udrea şi Neguţătorul din Veneţia

Să stabilim de la început. Nu-mi place Udrea. N-am votat-o niciodată, cum nu l-am votat nici pe Năstase de exemplu. Dar şi atunci, ca şi acum, am spus că nedreptatea care li s-a făcut lor e mai mare decât eventuala dreptate care ni s-a făcut nouă, cetăţenilor, văzându-i pedepsiţi. Şi da, mijloacele contează.

În România, dreptatea a ajuns cam la acelaşi nivel la care o vede Shylock din „Neguţătorul din Veneţia”. Şi tot la fel ca el, vom ajunge să pierdem tot, toată „zestrea democratică” şi toată iluzoria dreptate.

De fapt, poporului nu i se serveşte dreptate, ci răzbunare. Pentru că toate personajele filmate cu cătuşe la mâini sunt arestate preventiv, nu condamnaţi în urma unei sentinţe definitive şi irevocabile. Şi da, toţi au fost politicieni pur sânge: mincinoşi, orgolioşi, lacomi, obtuzi, insensibili la ceilalţi. Dar justiţia ar trebui să fie oarbă şi să-i judece dincolo de asta, pentru ce au făcut sau n-au făcut.

Procesele de azi seamănă cu procesele staliniste, în care sentinţa era pusă dinainte şi vina nu mai trebuia demonstrată. Atunci, pentru a da satisfacţie poporului şi a-i distrage atenţia de la comunizarea ţării, erau prezentate pe larg procesele în media, iar oamenii erau instigaţi să ceară „Moarte lor, moarte lor, moarte trădătorilor”. Azi, pentru ca poporul să uite de foame şi umilinţă, e prezentată celula doamnei Udrea. Asta înseamnă justiţie şi dreptate? Să râzi de o femeie, indiferent cine ar fi, căreia i s-a luat sutienul, nu i s-a dat uscător de păr şi e trimisă la un WC turcesc, în loc să stabileşti şi să recuperezi un eventual prejudiciu şi să laşi instanţa să decidă? Sau să încurajezi delaţiunea pentru că tu, marele DNA, nu poţi produce probe decât momind martorii cu eliberarea şi ascultând telefoane?

Da, cu toţii credem că, cel mai probabil, Udrea şi Năstase or fi furat. Dar dacă instituţiile statului nu sunt capabile să demonstreze asta cu probe reale, atunci dreptate înseamnă să-i laşi în libertate. Altfel, nu facem decât să înlocuim nedreptatea lor cu o altă nedreptate, a noastră. Şi iertaţi-ne, domnilor procurori, dar nu, nu vrem nici execuţii publice în piaţă, nici sânge, nici abuzuri, nici spectacol, nici presupuneri.

Vrem doar dreptate. Care nu e sinonim nici cu voi, nici anticorupţia voastră şi nici cu circul la care ne forţaţi să asistăm. În puţinele voastre pauze, ar trebui să vedeţi „Neguţătorul din Veneţia!”. O să înţelegeţi că va veni o vreme când veţi avea nevoie de milă.