Jenant, mişeilor! / Trăiască România birocratică!

În Almanahul „Anticipaţia” din 1987 apărea o poveste SF scrisă de Mihnea Columbeanu.

Un echipaj de pe o planetă îndepărtată, într-o misiune de cercetare în Cosmos, rămâne fără provizii… Uraniul! Elementul natural cu cea mai mare masă atomică şi sursa de hrană a locuitorilor planetei Ny.

Nava, aflată în derivă, identifică Pământul, unde erau „cantităţi însemnate de uraniu, atât sub formă de zăcăminte, cât şi în stocuri”. Extratereştrii înţeleg că salvarea ar fi să împrumute de la pământeni 10 kilograme… cât să le ajungă să se înapoieze pe planeta lor. Trebuia numai să primească uraniul! La fabrica unde identifică un depozit, dau de portar. Portarul ascultă circumspect povestea, află de nevoia lor şi – ca să se convingă că sunt de pe altă planetă, nu clovni – îi trage de nas, verifică dacă culoarea diferită a pielii nu e vopsea… şi înţelege că era o întâlnire de gradul 3! Dar nu putea face nimic. Era un simplu portar! Şi cum directorul lipsea, îi ajută să se vadă cu adjunctul. Apoi le cere buletinele, să le facă bonurile de intrare. Extratereştrii nu aveau aşa ceva. Aveau nişte indicatori individuali în palmă.

Ce se putea face? Regulamentul era regulament…

Însă vine un însoţitor care îi duce în biroul directorului adjunct. După schimbul de amabilităţi, oficialul află problema. Dar nici el nu-i poate ajuta, era nevoie de un reprezentat al autorităţilor, un delegat guvernamental.

Vine şi delegatul, dar şi el are nevoie de aprobarea Guvernului, care are nevoie de aprobarea Parlamentului.

În final, extratereştrii au pierit, în timp ce birocraţii se scuzau: „Dacă nu vreţi să aveţi răbdare, cu atât mai rău pentru dumneavoastră”.

Povestea, prezentată atunci ca SF, a devenit realitate. În România, orice cetăţean care cere ceva, orice, de la factura de gaz la o adresă de la instituţiile statului, devine un extraterestru în căutare de uraniu.

La noi, metodologiile, formalităţile, comisiile, dosarele, indexurile, sunt mai importante decât realitatea şi nevoile.

Nu e important să rezolvăm problemele, ci să raportăm corect şi corespunzător problemele şi să îndeplinim toate formalităţile pentru rezolvarea lor. Rezolvarea în sine, nu contează.