Jenant mișeilor! Toate-s vechi și nouă toate

Tragicomică lupta Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER) cu „îndoctrinarea comunistă”, reprezentată, în viziunea lor, de către Cenaclul Flacăra. IICCMER a emis, săptămâna trecută, un comunicat dur, în care își exprimă dezacordul cu privire la organizarea unei noi ediții a „Cenaclului Flacăra”, pe motiv că acest lucru „nu este altceva decât un act de dispreț la adresa victimelor regimului comunist”. Ironia e că, încercând să lupte cu himerele comuniste, IICCMER face același lucru ca și Ceaușescu: interzice un Cenaclu, care, de altfel, a mai funcționat pe ici pe colo de 30 de ani încoace. Ca să nu mai vorbim despre cântecele sale celebre, care au devenit emblema unei generații și care au fost în continuare cântate. M-a distrat, însă, înverșunarea acestei instituții cu privire la o chestiune pe care niciun om ra­țional nu o poate vedea ca un atac la adresa statului democratic. „Vigilența” IICCMER, însă, nu te poate face să nu te întrebi unde erau instituțiile apărătoare de democrație în alte cazuri? Oare unde au fost când AFDPR și alte asociații au finanțat din banii lor săpăturile în locurile în care au fost îngropate victimele Securității? Să nu ai un program amplu de căutare și deshumare a foștilor deținuți politici, uciși de un regim criminal și îngro­pați mișelește, noaptea, fără cruce, nu o fi un afront la adresa memoriei lor? Dar să nu protestezi împotriva legilor care exclud de la plata unor beneficii urmașii celor condamnați pentru apartenență la Mișcarea Legionară? În condițiile în care această acuzație se dădea foarte ușor și fără niciun fel de probe? Și-apoi, ce vină ar avea ur­mașii?
Dar să accepți trecerea la secret a documentelor din perioada co­munistă nu o fi un act de dispreț? Și, totuși, asta nu a isterizat pe nimeni, că, deh, astea nu sunt importante.
E bine, totuși, că cineva apără democrația. Te salut, generație în blugi. Păcat că „blugi” rimează cu „slugi”.