Jenant, mișeilor! / Teroarea toleranței

Așa cum, într-un grup, cel mai vocal, isteric și cu tendințe patologice de victimizare ajunge să-i domine sau să-i manipuleze pe ceilalți pe principiul „nu ne punem mintea cu el”, tot astfel niște curente minoritare ca și „cancel culture” sau „cultura woke” ajung astăzi să domine încet majoritatea. Sub pretextul libertății și al toleranței, ajungem astăzi la o adevărată teroare. La situații absurde, pe care cei care au luptat cu adevărat pentru libertate în urmă cu câteva decenii nu și le-ar fi închipuit. Cum să premiezi un film doar dacă respectă diversitatea sexuală? Cum să ajungi să vorbești despre sexul educatoarelor care citesc povești pre­șco­larilor? Sau cum să anulezi pur și simplu, cu aceeași ușurință cu care apeși tasta cancel, o personalitate care are un alt punct de vedere? Deși promovează aparent tolerența și diversitatea, astfel de curente mi se pare că fac mai mult rău minorităților de orice fel decât bine. În primul rând, pentru că minoritățile vor egalitate, or astfel de curente nu promovează egalitatea, ci discriminarea pozitivă. Apoi, pentru că binele nu se face niciodată cu forța, constrângerea și teroarea sancțiunilor de orice fel. Astfel de practici sunt specifice regimurilor totalitare și arată, de altfel, sorgintea marxistă a acestor curente. Într-o democrație veritabilă, bazată pe norme morale, libertatea, egalitatea și respectul vin din con­știință, nu din constrângere. Iar a fi cu adevărat „treaz” nu înseamnă a vâna în permanență „vrăjitoare” și a cere „arderea lor pe rug”, ci a învăța permanent, a avea mintea și sufletul des­chise, a nu limita întreaga lume la tine și la problemele tale.