Jenant, mișeilor! / Teoria decadenței morale

Una dintre teoriile acceptate ca fiind cauză a declinului și a prăbușirii Imperiului Roman este cea a decadenței morale care a provocat corupție, slăbirea economiei, nesupunere față de împărat, toate acestea generând nemulțumirea populației, retragerea din politică a personalităților integre și intensificarea atacurilor externe din partea popoarelor barbare, care deveneau tot mai greu de respins de o armată slăbită și demoralizată.

Cred că „teoria decadenței morale” ar trebui acceptată drept cauză și pentru problemele actuale, fie că vorbim de România, de UE sau de lume în general.

Întotdeauna „imperiile” sau țările, orice stăpânire, se prăbușesc din interior. Istoria demonstrează că marile înfrângeri au avut la bază trădarea față de oameni sau valori. Astăzi, nu doar liderii și partidele se trădează între ele pentru ciolan, ci și oamenii de bine „trădează” cauza de a lupta pentru binele comun din frustrare, deznădejde sau din sentimentul de inutilitate. La fel ca în Roma antică.

Unii au abandonat lupta, alții fac orice ca să o câștige. Cheia e cuvântul pe care se ferește toată lumea să îl rostească: morală.

Într-o lume fără morală, totul e posibil și asta se vede oriunde și oricum. Creștinismul, pe care toată lumea se străduiește să îl calce în picioare, e singurul care poate, la propriu, să mai salveze o dată lumea. Dacă am avea doar politicieni care cred cu adevărat în Dumnezeu, n-am mai avea abuzuri sau legi împotriva oamenilor.   

Un creștin are două filtre: conștiința și legile morale și abia apoi părerea celorlalți. Dacă primul filtru lipsește, totul se transformă în simplă campanie de marketing și manipulare, un joc de șah în care calculezi mutările pentru a câștiga tu, nu și ceilalți.

Cum spunea Steinhardt: „Trebuie să ai curajul de a spune lucrurilor pe nume: nu ajunge cultura, mai e nevoie de morală. Ăsta-i cuvântul pe care-l evită cu toții şi de care se tem: morala. Cultura singură nu ajunge: poți să fii instruit şi totuși brutal, simplist, nătâng şi elementar. Ceea ce cred democrații că ajunge: aşa-zisul sentiment democratic e firește şi mai puțin suficient. Sentimentul democratic nu-i decât o părere politică, vine şi se duce, o iei şi o lași după împrejurări şi potrivit cu interesele tale. Dar morala e temelia culturii şi vieții politice a societății. Cultura «adevărată», «adâncă», știință «înaintată», spirit democratic «puternic» sau «înalt»: vorbe goale, mă. Câtă vreme ține de ele, libertatea dansează pe o sârmă subțire, e o ladă cu indicația «atenție! fragil» încăpută pe mâini de hamal amețit. O consolidează morala, numai ea. Ascultă, morala e izvorul libertății, morala e condiția libertății, morala e pavăza libertății”.