jenant, miseilor!: Tara untului intinde margarina

Daca aveam mai mult de 5 ani cand a murit Noica si mai mult de 7 cand se striga la televizor „Libertate!”, probabil eram un sustinator inflacarat al tezei potrivit careia Occidentul a ales untul si Orientul, cultura. Mi-am si imaginat de cateva ori un dialog cu un neamt, care incepea de fiecare data cu intrebarea (usor ironica, ma gandeam eu): „Vii din Germania untului?”. Nu stiu daca din lipsa de unt sau din lipsa de alternative, pe vremea aceea, Romania a ales cultura. Dar, surprinzator, toata cenzura comunista si toate gratiile ruginite n-au reusit sa faca atata rau culturii cat ideea prost interpretata de libertate. In ’90, noi n-am avut un Adenauer care sa ne intrebe daca vrem unt sau cultura. Sau n-am mai asteptat. Am fugit spre magazine, cu felia de paine intr-o mana si cu cutitul in cealalta. Culmea e ca, dupa 20 de ani, cand ni se face pofta de unt, tot in Occident mergem. Paradoxal, in ’90, dintre cultura si „untul” civilatiei, Romania n-a ales nimic. Astazi, ne cumparam carti din supermarketuri, in cel mai bun caz, sau citim reviste colorate, pe post de „carti stiintifice”. Si intre doua „tratate” despre cum sa pari smecher, daca sa-ti cumperi Armani sau Chanel si ce sa consumi la Bamboo ca sa nu pari de „neam prost”, ne ungem, in graba, tot o paine cu margarina, ne plimbam tot pe drumuri cu gropi si ne astamparam „setea” de dreptate tot cu „justitie in direct”, la televizor. Intre timp, „modelele” se chinuie sa ne convinga ca n-o sa aflam nimic despre viata din carti, ca Octavian Paler nu era deloc „smecher”, fiind un amarat de fiu de taran din Lisa sau ca nu-i nimic interesant in faptul ca stiloul lui Marin Preda n-a mai scris niciodata dupa moartea sa. De cativa ani, nu mai port dialoguri imaginare cu nemtii. Pentru ca stiu ca m-ar putea intreba, ironic, daca vin din tara untului sau a culturii. Si, nestiind ce sa-i raspund, i-as intinde o paine cu margarina. Ioana LUCACEL ioana@gazetademaramures.ro