Jenant, miseilor! / Tara proiectelor

Imi place inceputul Bibliei. Mi se pare ca sintetizeaza toata filosofia si toate conceptiile de baza despre viata. Spune ca Dumnezeu a facut uscatul si l-a numit pamant, iar adunarea apelor a numit-o mari. Si a vazut ca este bine. Pamantul a dat verdeata de toate felurile si a vazut ca este bine. Apoi, a facut Dumnezeu cei doi luminatori mari: luminatorul cel mai mare pentru carmuirea zilei si luminatorul cel mai mic pentru carmuirea noptii, si stelele. Si a vazut ca este bine. Urmeaza fiarele salbatice, pasarile cerului. Pe toate le-a facut intai, apoi s-a uitat, le-a contemplat si a vazut ca este bine. Cel mai mare „proiect” al tuturor timpurilor, s-a facut fara schite, fara retusuri, fara planuri. Dumnezeu le-a facut intai, apoi le-a numit si le-a analizat. Mi se pare ca noi, romanii, ori am sarit peste inceputul Bibliei, ori n-am inteles nimic din aceasta. Noi, inainte de a face un avion de hartie, facem schita, proiect, plan de lucru, orar si cautam denumiri pompoase. In loc sa-i zicem avion de hartie, zicem: „Impachetarea dubla a unei coli A4 sub forma unui vehicul aerian mai greu decat aerul, care se mentine in aer datorita unor aripi si se deplaseaza prin propulsie, aruncat de membrul superior al unei fiinte umane”. Apoi cautam sigle, insemne, „identitati vizuale”. Dupa ce terminam de impaturat coala in doua, facem un raport intermediar. Apoi inca unul. Si, inainte de a proba avionul, facem raportul final, evaluarea, bilantul. Din cauza pregatirilor si vrafului de documente si planuri, pana la urma uitam sa-l mai probam. Si, odata ultimele hartii completate, nu ne mai uitam la „proiect” sa vedem daca e bine. Prea prinsi sa facem totul „ca la carte”, scapam din vedere tocmai esentialul: fapta si rezultatul. Ambalam degeaba, in hartii frumoase, avioane care nu zboara, uitand ca pentru a face lucrurile importante, n-avem nevoie de programe. Ci de actiune, suflet si intelepciune. Si sa deschidem, din cand in cand, Biblia. Ioana LUCACEL ioana@gazetademaramures.ro