Jenant, miseilor! / Tara lui Andrei

E tarziu. Psihologii spun ca oboseala iti influenteaza intr-un procent important dispozitia. Poate o fi asa. Si poate cu mai mult somn mi-as rezolva tristetile, revoltele, frustrarile si obsesiile. Era la fel de tarziu cand, intr-o seara, am vazut-o la televizor pe Georgia. Dar atunci, nu din cauza orei m-am enervat. Georgia are 28 de ani, un Aston Matin si bijuterii de 30.000 de Euro, desi, pana cand a fost ridicata la statutul de „eroina-sefa” a Oficiului pentru Cultul Eroilor, n-a muncit niciodata. Luata la intrebari in legatura cu averea, Georgia si-a luat vocea de „diriginta revoltata” care scoate un elev la tabla si a inceput sa vorbeasca de merite. Atunci, mi-am amintit de cei pentru care „lucreaza” ea. Mi-am amintit de o poveste. Era primavara lui 1992. De obicei, inceputul lunii martie insemna bucurie pentru familia Ivantoc, pentru ca si Andrei si Eudochia sunt nascuti in primele zile din „martisor”. Dar in acel an a fost altfel. Incepuse razboiul transnistrian, iar pentru cei care se opuneau separatistilor, primavara aceea nu mai avea sa aduca nimic bun. Membrii grupului Ilascu se opuneau separarii Transnistriei de Moldova si se considerau romani. Din aceasta “vina”, in dimineata zilei de 2 iunie, militarii din fortele speciale au batut la usa familiei Ivantoc. Andrei a fost batut crunt si arestat. Furia a fost declansata de un tricolor pe care el il purta la rever. Cand s-a intors acasa de la serviciu, Eudochia a gasit doar papagalul. Dar, de atunci, nici el nu a mai vorbit. De acasa, Andrei a ajuns direct in beciurile Armatei a 14-a. Il tineau ca pe animale, cu capul in jos, cu mainile legate, si il fugareau la wc cu caini. Odata la 24 de ore. Sistematic, li se spunea ca vor fi impuscati. Pana a venit procesul si celebra cusca de fier din care rasuna: “noi suntem romani”. Eudochia isi vizita sotul, mergand 15 km pe jos, impreuna cu sotia lui Tudor Petrov Popa. Ca sa nu le impuste, fetitia lui Petrov Popa tinea deasupra capului o batista alba. Au urmat apoi ani multi, 15, de batai, foame, greva foamei si putere izvorata dintr-un tricolor pe care il tinea sub perna. In 2007, Andrei a fost eliberat, dupa o ultima bataie. De atunci, traieste din ajutor de somaj, ori munceste pe unde apuca. La trei ani de la eliberarea lui, pe 2 iunie, nimeni nu i-a pomenit numele. Georgia era ocupata sa-si apere eroic Aston Martin-ul. E tarziu. E prea tarziu la mine-n gand. Ioana LUCACEL ioana@gazetademaramures.ro