jenant, miseilor!: Tampitii de azi si complexul poneiul roz

Motto „Nu veti fi eroi... Mai intai va vom transforma in monstri. Apoi va vom obliga prin metodele noastre sa declarati ce vrem noi. Istoria se va scrie pentru generatiile urmatoare dupa aceste documente (...) Prostii de azi, care sunteti voi, o veti scrie cu mainile voastre. Tampitii de maine o vor confirma asa cum noi am imaginat-o in dosarele ticluite de noi..." – declaratia unui securist, citata de Ioan Muntean in „Ca o lacrima de sange”. Am ramas fara lamai, asa ca am vrut sa las doar motto-ul. Apoi, am gasit pe birou un capat de tricolor si mi-am amintit o poveste. 1948. Ionica fusese student eminent al facultatii din Bucuresti. Fusese ridicat de securitate. Era „dusmanul poporului” si a comis „pacatul” de a crede in Tara, Neam, Onoare si Libertate. A fost dus in camera 3 subsol a Inchisorii Pitesti si supus primei etape din „reeducare”. Isi tinea spatele drept si il privea mandru pe Turcanu. In timp ce tortionarul il ameninta, a apucat sa zica un „Tatal Nostru” si sa-si faca curaj: „Nu ne intereseaza marxismul, nici reeducarea”. A fost batut in cap pana a inebunit. A continuat sa-l injure pe Turcanu in romana si franceza, alternand insultele cu hohote de ras. Tortionarii au crezut ca simuleaza nebunia si l-au ucis in bataie. Stop. 2008. Ionica, amator de cluburi, femei, masini. In timpul liber, student. Acum sta cu trei prosoape ude dupa ceafa groasa si ofteaza adanc: „Tu, ti-am zis, fa, sa ne luam si noi aparat d-ala de scoate aer rece”. Mama nu zice nimic, este atenta la o emisiune despre „Fenomenul Pitesti”. „Fa, femeie, n-auzi?” „Ionica, draga...”. „Ti-am spus sa nu mai strigi Ionica, rad tovarasii da mine. Eventual, Johnny-draaga. Si ce tot asculti Mosu’ ala?”. „E un detinut politic, care a stat in inchisoare pentru tara”. „Ha-ha, asta-i buna. Ma doare capul da cand abureste. Auzi, a fost supus la torturi groaznice. Da’ ce, o fi mai rezistent ca Van Damme? Ia schimba postul! M-am saturat de prostiile lui. Vazusi si pe neste situri maculaturi inutile despre comunism. Da’ iti zic ca astea-s minciuni. Daca Mosu’ poate aparea azi la televizor, comunistii n-au fost asa rai. Precis vrea si el ceva pensie...”. Stop. Pe un alt post, doua dudui vorbesc aprins de romanism. In loc de tricolor, cruci ale eroilor si gratii, pe ecran apare un ponei roz, cu un os in fund. Pe banda, apare un mesaj de la un telespectator: „Pentru tampitii de azi”. Duduile nu inteleg nimic. Johnny rade in hohote. „Vezi, ma, si altii cred ca Mosul tau e tampit”. Ioana LUCACEL ioana@gazetademaramures.ro