jenant, miseilor!: Tacerea mieilor

Nu i-am vazut ochii decat intr-o poza stearsa de buletin. Dar, nu stiu de ce, mi se parea ca plange. De altfel, ce-ar trebui sa faca o fata de 20 de ani care poarta „blestemul” unui diagnostic crunt: SIDA? Initial, as fi vrut s-o intalnesc. Pe ea sau pe fratele mai mare care a renuntat la scoala, pentru a-si intretine surorile: una eleva in clasa a VII-a, una bolnava de SIDA, pe moarte. Mama celor trei frati din Rona de Sus a murit de ani buni, bunicii, la fel, iar tatal nu vrea sa stie de soarta lor. Apoi, am rosit la gandul ca voiam sa-i intreb despre niste indivizi care, in toamna, zambeau din afise care ne indemnau sa-i trimitem in Parlament, „impopotonati” cu mesaje calde, prin care incercau sa convinga ca le pasa, si care astazi au uitat. In fond, ce puteau sa-mi spuna despre dezamagire niste copii care n-au cunoscut niciodata speranta? Am intalnit-o, in schimb, pe cea mica, Ionela, un copil cu privire de batran chibzuit. Cand i-am intins pachetul cumparat din donatia unui parlamentar generos, a zambit amabil si ne-a multumit cu voce scazuta. Nu s-a plans ca n-are parinti, ca n-are haine ca si colegii ei sau bani de-o ciocolata. Nu s-a plans nici macar de faptul ca sistemul de sanatate a imbolnavit-o pe sora sa de SIDA, ca destinul a obligat-o sa se maturizeze inainte de vreme si sa aiba grija de-o gospodarie sau ca, in afara de ajutoarele sporadice ale unor oameni de bine din sat, nu-i ajuta nimeni, cu nimic. A zambit doar amabil si mi-a intins poza de buletin a surorii sale. Am plecat din Rona de Sus decisa sa nu-i judec pe parlamentarii care au refuzat sa ajute o familie amarata din colegiul lor. Numai ca, in fiecare afis spalat de ploaie, mi se parea ca vad poza fetei din Rona si mesajul „Pentru ca ne pasa”. Dar m-am abtinut sa injur. Nu stiu de ce, cred ca inainte sa manance din bucatele primite, fata va aprinde o lumanare si pentru parlamentarii care au demonstrat ca le pasa, si pentru cei care si-au uitat promisiunile de campanie. Si nu stiu de ce, cred ca fata din buletin chiar plange. Si tace. Pentru ca marile dureri sau marile dezamagiri sunt mute. Ioana LUCACEL ioana@gazetademaramures.ro