Jenant, mişeilor! Suntem oi sau fii ai lui Dumnezeu?

Exact în ziua în care preșe­dintele SUA, Donald Trump scria pe Twitter „Nu vă fie frică de Covid. Nu-l lăsa să-ți domine viața.”, ai noștri guvernanți pregăteau „marea carantină” episodul II. Poate ca o ironie, ca să ne arate diferența dintre un lider care își dorește un popor puternic și neînfricat și niște bieți ocupanți de funcții publice care știu că frica este singura „armă” prin care pot controla gloata.
Mă așteptam la asemenea mâr­șăvie și am scris despre asta înainte de alegeri. Dar nu mă așteptam să fie atât de repede și atât de „pe față”. În ultimele zile au apărut tot mai multe voci tremurânde de moderatori și ziariști plătiți cu bani grei de Guvern, care vorbeau, ca în aprilie, de „măsuri dure”. „Apostolii apocalipsei”, în frunte cu Virgil Musta, au anunțat, ad litteram: „Dacă nu se iau măsuri foarte rapid și foarte ferme, paharul s-a umplut”. Scuzele folosite, exact aceleași ca în aprilie: lipsa de locuri în ATI, populația neascul­tătoare, sistemul medical nepre­gătit și, bineînțeles, deschiderea școlilor. Nici un cuvințel despre alegeri și despre asigurările pe care ni le dădeau în urmă cu o săptămână. Nici o vorbă despre ce au făcut în cele 8 luni și cum au pregătit ei sistemul în acest timp. Ce s-a întâmplat cu spitalele de campanie? Câte paturi ATI au fost dotate în acest timp? Câți medici și asistenți au fost instruiți? Unde sunt măștile care trebuiau să ajungă în 7 zile în țară și au trecut 4 luni de atunci? Ce se întâmplă cu Romarm? Dar cu cifrele? Și de la alegeri și de la raportările Covid?
Câți politicieni care se plimbau „în haită” pe străzi în campania electorală au amendat bravele autorități vigilente care au amen­dat copiii ce jucau fotbal în curtea școlii?
Evident, sunt întrebări „negațio­niste” la care nu o să răspundă nimeni. Și da, suntem „negațio­niști”. Dar negăm nu existența coronavirusului ci competența și legitimitatea voastră. Negăm maniera de cioban în care credeți voi că ne puteți conduce.
„Noaptea ca hoții”, că deh, nu pot dormi de grija noastră, mai marii CJSU au dat o primă rundă de restricții. Românii din diaspora se pot întoarce acasă cu test negativ, dar pot umbla liberi doar trei zile, după care, la ca­rantină. De ce e sigur să te plimbi 3 zile și nu 4-5 sau 10? Nu explică nimeni!
Evident, lovitura au dat-o din nou Bisericii. Se interzic, practic, pelerinajele la Sf. Cuvioasa Parascheva și Sfântul Dimitrie cel Nou, ocrotitorul Bucu­reș­tilor. Creștinii sunt reduși din nou la statutul de „pupători de moaște”, primitivi care nu înțeleg să respecte regulile.
În urmă cu o săptămână, toți politicienii se înghesuiau în bi­se­rici și vorbeau de Dumnezeu. În urmă cu o săptămână, „pelerinajele electorale” nu prezentau niciun risc.
Acum au curajul să atace din nou fibra sufletească a poporului român mizând pe cumințenia noastră și pe ura „noilor revo­luționari” împotriva „babelor știrbe și pupătorilor de moaște”. De aici până la închiderea bisericilor nu va fi decât un pas. Pentru că România are nevoie de o nouă religie: „Sfântul Covid” și pentru asta, la fel ca în comunism, trebuie reduși la tăcere și discreditaţi cei care cred în Dumnezeu și în libertate.
Ne-am amăgit că drepturile pierdute ieri pot fi recâștigate mâine. Ne-am amăgit că „referendumul pentru familie” nu are miză.
Ne-am amăgit că vor avea rușine și bun-simț când vor vota online, cu mâna pe Biblia electronică.
Suntem, pentru ei, o turmă de oi, scoasă la „măsurișul” voturilor, când vor ciobanii, și băgată rapid la loc, în țarc. Ne vor mai scoate o dată în decembrie pentru a ne închide, înapoi, de Crăciun.
Acești jalnici conducători uită că nu sunt deținătorii puterii absolute şi nici a libertății noastre, pe care să ne-o servească, când vor ei, cu lingurița, și că noi, creștinii, nu suntem nici proști, nici fricoși.
Cred că a venit vremea să le spunem noi că „s-a umplut paharul”. Și dacă nu pot semăna încredere, curaj și tărie în rândul cetățenilor, pot să plece.

P.S.: Și dacă tot e ziua în care s-a născut Țuțea, să nu uităm că „Libertatea omului e partea divină din el”. Alegem să fim oi sau fii ai lui Dumnezeu?