Jenant, mişeilor!/ Spovedanie pentru Neam

Iartă-mă, Doamne, că-ţi scriu pe un colţ de ziar, dar tu ne-ai învăţat că rugăciunea adevărată trebuie să îndeplinească un singur criteriu: să fie sinceră şi din suflet. Iar eu m-am învăţat să-mi deschid sufletul aşa, în scris.

Câteodată am impresia că nu se mai roagă nimeni pentru ţara asta. Cei buni şi-au tocit genunchii în deznădejde, iar ceilalţi încă n-au învăţat că şi oile, înainte de culcare, se roagă în felul lor.

Am ajuns, Doamne, un popor de Iude. De la Decebal şi Bicilis încoace, toţi conducătorii noştri au căzut prin trădare. Pentru treizeci de arginţi, ne-am vândut conştiinţa, visele şi sufletul.

Şi ştiu că tu ne-ai ierta, Doamne, dacă am avea măcar înţelepciunea, ori curajul să ne recunoaştem neputinţa. Dar vezi, Tu, Doamne, noi nu suntem un Neam de viteji.

N-am avut mulţi ca şi Tudor, Iancu sau Mihai. Şi pe aceia, puţini, câţi au fost, i-am vândut, i-am ucis şi numai peste ani am început să ne lăudăm cu faptele lor. În timpul lui Horia, un cronicar scria: „la anul cutare a fost ciuma, la anul cutare a fost holera, la anul cutare a fost Horia”.

Nimeni nu scrie în cărţile de istorie că încătuşat dintre ai lui şi întrebat de un apropiat „pe noi cui ne laşi?”, Tudor a răspuns: „câinilor şi corbilor”.

Noi n-avem nici măcar tăria de a ne recunoaşte slăbiciunile. Şi      n-avem nici înţelepciunea de a privi mai departe de propriul blid.

Unul dintre victimele iudelor, Ioan Gavrilă Ogoranu, spunea că trăim în măsura în care iubim şi ne înălţăm în măsura în care ne jertfim pentru această iubire. Dacă-i aşa,

Doamne, noi suntem un popor de strigoi îngropaţi demult sub glia pe care n-o merităm.

De fapt, ţi-am scris Doamne pentru că am auzit ce spunea Î.P.S. Justinian. Că atâta timp cât iubim, Tu ne ierţi păcatele. Ori noi nu mai iubim demult altceva în afară de propria burtă şi propriul buzunar. Iar cei câţiva buni dintre noi, nu-şi pot ridica capul de ruşine în faţa Neamului şi a Ta, Doamne.

Dar ştiu că Tu nu aştepţi minuni din partea noastră, le înfăptuieşti Tu însuţi. Aşa că te rog, iartă-ne! Iartă-mă!